Chimist, unul din fondatorii teoriei catalizei organice. Organizator al ştiinţei. Membru titular al Academiei de Ştiinţe din U.R.S.S.

N.D. Zelinskii s-a născut la 25 ianuarie 1861 în or Tiraspol. Tatăl său, Dmitrii losifovici Zelinskii, dvorean din gubernia Volâni, a decedat în 1863. Mama sa, Daria Ivanovna (până la căsătorie – Vasilieva), s-a stins din viaţă în 1865. Nicolae Zelinskii a fost educat de către bunică, Maria Petrovna Vasilieva. În anii 1869-1872 a învăţat la şcoala judeţeană din Tiraspol, iar în 1872-1880 – la Gimnaziul Richelieu din Odesa.

În 1880 se înscrie la secţia ştiinţe naturale a facultăţii de fizică şi matematică de la Universitatea Novorossiisk din Odesa. Studiază la profesorii E.F.CIimenco, A.A.Verigo, P.G.Melicov (Melicaşvili). După absolvire, în 1884, este angajat la universitate şi trimis în Germania. Lucrează în domeniul chimiei organice ia Universităţile din Leipzig şi Goettinghen. După întoarcerea la Odesa, predă la Universitate chimia generală şi compartimentele din chimia organică, iar în 1889 susţine teza de magistru. În 1890-1891 lucrează la Leipzig la V.Ostval asupra conductibilităţii electrice a soluţiilor La 10 noiembrie 1891 susţine la Universitatea Novorossiisk din Odesa teza de doctor. La sfârşitul anului 1893 este numii profesor suplinitor la Universitatea din Moscova. Conduce catedra de chimie analitică şi organică. Din 1908 predă chimia la Universitatea populară “Şaneavskii”, conduce catedra chimie organică ia Cursurile superioare de fete; organizează laboratorul central al Ministerului de Finanţe la Lefortovo. În 1911 părăseşte Universitatea în semn de protest faţă de politica reacţionară a ministrului învăţământului din Rusia.

În 1912 se transferă la Petersburg, unde conduce catedra de merceologie la Institutul Politehnic şi Laboratorul central al Ministerului de Finanţe. În 1917 revine la Universitatea din Moscova. În 1923 timp de patru luni vizitează laboratoarele şi uzinele Germaniei, Angliei şi Franţei, citeşte referate în prob­lemele albuminelor.

La 6 decembrie 1924 este ales membru corespondent al A.Ş. din U.R.S.S. în domeniul chimiei, iar la 12 ianuarie 1929 – academician la specialitatea chimie organică.

În 1934 participă la fondarea Institutului de chimie organică al A.Ş. din U.R.S.S., care în prezent îi poartă numele, a Universităţii fizico-chimice şi energetice pe lângă Muzeul Politehnic. Creează (împreună cu L.F.Vereşceaghin) laboratorul presiunilor supraînalte pentru sinteza organică. Contribuie la fondarea Institutului tehnologiei chimice fine. Conduce sectorul chimie al Institutului unional de medicină experimentală. În anii 1941-1943 lucrează în or. Borovoe din Cazahstan, apoi revine la Moscova.

A fost ales membru ai Societăţii cercetătorilor naturii din Moscova, preşedinte al acestei societăţi din 1935 până în 1953, membru al Societăţii amatorilor de ştiinţe naturale, antropologie şi etnografie din acelaşi oraş, al Societăţii ruse de fizică şi chimie, al Societăţii de susţinere a ştiinţelor experimentale şi aplicării lor în practica “H.S.Ledenţov”, al Societăţii unionale de chimie “D.I. Mendeleev”.

Membru al Societăţii de chimie din Franţa, membru de onoare al Societăţii de chimie din Londra.

Pentru merite în dezvoltarea ştiinţei i s-a decernat în 1924 premiul “A.M.Butlerov” al Societăţii ruse de fizică şi chimie (R.F.H.O.), titlul de Om emerit al ştiinţei din R.S.F.S.R. (1926).

A sintetizat dihlordietilsulfidul (1886), a căpătat dimetrie- cicloghexan din acidul dimetilpimelin (1895), a cercetat cataliza hidrocarburilor hidromatice, a sintetizat aminoacizii şi eterii lor (1906), a elaborat metoda de scindare a albuminelor (1914), a propus cărbunele activizat pentru masca-antigaz (1915-1918), a elaborat metode de căpătare a produselor chimice preţioase din petrol, metoda de obţinere a sodei din mirabilit (1929), metoda de obţinere a anhidridei ftalice necesare pentru industria de anilină (1929), metoda de obţinere a benzinei sintetice (1931), a sintetizat bormonii (1936), a elaborat metode de obţinere a cauciucului sintetic, metoda de determinare a grăsimilor în organismul animal etc.

S-a stins din viaţă în ziua de 31 iulie 1953 la Moscova. N.D.Zelinskii este autorul a circa 700 de lucrări ştiinţifice în domeniul chimiei organice, neorganice şi analitice, chimiei fizice, biochimiei, tehnologiei chimice.

Din opera ştiinţifică:

К вопросу об изомерии в тиофеновом ряду (Teza de magistru). Одесса, 1889.
Исследования явлений стереоизомерии в рядах предельных углеродистых соединений(Tezei de doctor). Одесса, 1891.
Избранные труды. В 2-х тт. М., 1941-1943.
Собрание трудов. В 4-х тт. М., 1954-1960.
Избранные труды. М., 1968.

---

Nicolae D. Zelinskii : [chimist, unul din fondatorii teoriei catalizei organice]. In: Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea) : portr. biobiliogr. Chișinău, 1996, pp. 48-50.