Nicolae N. DONICI (1874-1956)
Astro fizician. Unul dintre primii cercetători ai spectrului Solar,
cometelor, stelelor, planetei Saturn, luminiscenţei zodiacale.
Membru de onoare al Academiei Române.
Nicolae N. Donici s-a născut la 1 septembrie 1874 la Chişinău(s. Petricani din preajma Chişinăului). Tatăl său, Nicolae A. Donici, era pe atunci mareşal al nobilimii din judeţul Chişinău-Orhei, camer-iuncher la Palatul imperial. Mama – Limonia Nicolaevna (până la căsătorie – Macri). Rămânând la vârsta de 9 ani orfan de ambii părinţi, Nicolae a fost educat de către sora mamei, Elena Nicolaevna Lâsacovscaia. Absolvind în 1893 Gimnaziul nr. 1 din Odesa (Ruchelieu), s-a înscris la secţia matematică a facultăţii de fizică şi matematică a Universităţii Novorossiisk din Odesa. În 1897 a absolvit universitatea, fiind menţionat cu Diploma de gradul 1. l-a avut ca profesori universitari pe fizicianul F.N.Şvedov (1840-1905; de asemenea basarabean de origine), astronomul A. Cononovici (1850-1910). De la 9 octombrie 1898 până la 31 ianuarie 1918 a fost funcţionar al Cancelariei de Stat în secţiile: codul legilor industriei, ştiinţei şi comerţului; finanţe; personal şi probleme generale.
În acelaşi timp făcea cercetări ştiinţifice la Observatoruldin Pulcovo, unde cu mijloacele proprii şi-a amenajat un laborator personal. La recomandarea academicienilor O.A. Baclund, F.A. Bredihin, A.A. Belopolskii este desemnat de către Academia de Ştiinţe pentru observarea eclipselor de Soare (în mare parte această activitate o desfăşoară cu mijloace proprii). În 1900 în timpul concediului s-a aflat în Africa de Nord, în or. Elce, lângă Marea Mediterană, unde a fotografiat coroana solară în timpul eclipsei totale din 28 mai. În martie-iunie 1901 s-a aflat în or. Padanga de pe insula Sumatra, unde în timpul eclipsei solare din 17-18 mai a executat fotografii ale spectrului cromosferei şi coroanei solare. În lunile iunie-octombrie 1902 s-a deplasat la Universitatea Novorossiiskdin Odesa unde a cercetat prin metode noi cromosfera solară, iar mai apoi a făcut observaţii analogice pe muntele Mont-Blanc pentru a stabili influenţa înălţimii. În 1904 se deplasează în Indochina (or. Saigon) împreună cu doi asistenţi pentru a urmări eclipsa inelară din 16 martie şi a cerceta componenţa chimică şi starea fizică a atmosferei solare, starea dinamică a coroanei şi a o compara cu cozile cometelor. În 1905 împreună cu E.A. Palen urmăreşte din Spania eclipsa de la 17/30 august. În 1907 întreprinde o deplasare în Egipt pentru a urmări trecerea planetei Mercur pe discul Soarelui, la 1/14 noiembrie, a determina mai exact diametrul acestei planete şi a cerceta spectrul de absorbţie în atmosfera ei. În 1912 pleacă împreună cu E.A. Palen în Portugalia pentru a observa eclipsa din 16/17 aprilie. în 1914 se află în Crimeea pentru a urmări eclipsa din 21 august, iar în octombrie pleacă în Algeria pentru a cerceta trecerea planetei Mercur pe discul Soarelui.
În 1908 a construit pe moşia sa din Dubăsarii Vechi un observator şi o staţie meteo, unde executa observaţii cu ajutorul spectroheliografului şi altor aparate. În 1918 revine în Basarabia şi continuă cercetările.
Din 1913 devine membru al Uniunii internaţionale pentru cercetarea Soarelui, iar în 1913-1916 a reprezentat Rusia în Comisia pentru eclipse, a fost ales, de asemenea, membru al Comisiei de Spectroheliografie, membru al Uniunii Internaţionale a Astronomilor, iar din anul 1922 a fost membru al Comisiei pentru fizica Soarelui şi al Comisiei pentru planete, comete şi sateliţi. În 1922 este ales membru de onoare al Academiei Române, membru al Comitetului naţional pentru Astronomie. Din 1912 a fost doctor de onoare al Institutului Coimbria (Portugalia).
În 1925 participă la o expediţie în S.U.A., în 1929 – în Indochina şi Filippine, în 1930 – în Egipt, în 1932 – în Egipt şi S.U.A., în 1936 – în Turcia, pentru observaţii asupra eclipselor solare. A fost participant la congresele astronomilor de la Roma (1922), Kembrige (Anglia, 1925), Sudan (1928), Kembrige (S.U.A.,1932), Stockholm (1938).
A cercetat spectrele meteoriţilor, cometelor, Soarelui, a căpătat fotografii unice ale protuberantelor solare; a urmărit fenomenul creşterii umbrei Pământului pe Lună în timpul eclipselor solare; a cercetat deplasarea stelei Cefeide; a fotografiat spectrul stelelor, inclusiv Tauri Orions; a examinat luminiscenţa anomală a planetei Saturn; a măsurat luminiscenţa zodiacală pentru confirmarea teoriei probabilităţii; a demonstrat că lumina zodiacală nu este o continuare a coroanei solare.
În 1948, sub presiunea regimului comunist din România, Nicolae Donici a fost exclus din rândurile Academiei Române; în 1990 această decizie a fost declarată nulă.
S-a stins din viaţă, probabil, în 1956, în Franţa.
Nicolae Donici este autorul a circa 60 lucrări ştiinţifice.
Din opera ştiinţifică:
Veber des Spectrum des Meteoriten von Grosslibenthal // Astronomische Nachrichten. 1898, b. 147;
O metodă nouă pentru studiul fenomenelor solare // Biblioteca “Astrei” Basarabene. Nr. 9, Chişinău, 1927;
Nouvelles etudes sur la position de la lumiere zodiacale dans I espace // Bulletin Astronomique. 1955, T. 20, Nr. 1.
Nicolae N. Donoci : [astrofizician]. In: Academicieni din Basarabia şi Transnistria : (a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea) : portr. biobiliogr. Chișinău, 1996, pp. 57-59.
Chișinău, orașul meu 