Chişinăul interbelic pe lîngă multiplele concursuri avea unul, care se bucura de o mare popularitate, este vorba de Concursul Fanfarelor. Fiecare liceu, fiecare instituţie mai numeroasă, încerca să organizeze o fanfară şi să o pună în evidenţă. Dirijorii căutatu pentru repertoriul lor piese cît mai rare, pentru fanfare instrumente cît mai deosebite, iar soliştii erau consideraţi de melomani veritabile staruri. Seminarul Teologic avea o fanfară minunată, fiindcă se preconiza ca preotul plecînd în sat să fie şi un animator cultural, să poată organiza singur o formaţie instrumentală, să selecteze talente din rîndul enoriaşilor săi şi în felul acesta cultura muzicală veritabilă să fie un bun al tuturor. Această poză mi-a parvenit din arhiva Luciei Cireş, tatăl ei Iulian Cireş este membru al acestei orchestre, care îl are la mijloc pe părintele Pavel Grosu.