Pantelemon SINADINO 1875-1941
Medic de profesie, a fost primar al Chişinăului şi deputat în Sfatul Ţării.
S-a născut la 17 iulie 1875, la Chişinău. Dispărut fără urmă în 1944, în GULAG-ul soviet
ic. A crescut în familia unui negustor grec. Şi-a făcut studiile la Liceul Nr. 1 din Chişinău (1894), apoi la Universitatea din Kiev, specializându-se în medicină, economie şi finanţe.
A fost primar al Chişinăului (25 apr. 1903 – 20 ian. 1904). A revenit în postul de primar al Chişinăului la 11 noiemb. 1905, fiind desemnat să deţină acest post pe un termen de patru ani. La 22 oct. 1909 este ales a treia oară primar, însă la 15 febr. 1910 îşi dă demisia. A fost membru al Dumei de Stat a Rusiei (1907-1917). Delegat în Sfatul Ţării din partea organizaţiei naţionale a grecilor. Mandat validat de la 3 dec. 1917 până la 9 mart. 1918. Membru al Comisiilor de Mandate, de Declaraţii şi Statute, Administrativă. A ţinut un discurs în acest for, chiar în ziua deschiderii lui. La 5 mart. 1918, Pantelemon Sinadino s-a aflat la Iaşi, unde a sosit în fruntea unei delegaţii, în audienţă la regele Ferdinand, pentru a-l ruga să ia sub ocrotire Basarabia, care era jefuită şi terorizată de bandele bolşevice.
După Marea Unire din 1918, a deţinut funcţii de răspundere la Banca Populară din Basarabia (1924-1940). Devine membru al Partidului Naţional-Liberal (1933). În acelaşi an este ales deputat în Parlamentul României. A negociat cu Guvernul Român anumite înlesniri pentru Basarabia: reducerea impozitelor cu 25%, intensificarea luptei împotriva agenţilor sovietici, veniţi clandestin de peste Nistru.
A fost arestat la 9 iulie 1940 de către NKVD şi ţinut un timp în închisoarea din Tiraspol, acuzat de activitatea politică „antisovietică”. Soţia şi doi fii au scăpat de teroarea ocupaţiilor sovietice, refugiindu-se la Bucureşti. In 1941, în legătură cu începutul războiului, a fost etapat la închisoarea din or. Penza, de unde i s-a pierdut urma.
P. Sinadino a scris şi a publicat în timpul vieţii mai multe lucrări, până în prezent rămânând nevalorificate câteva manuscrise cu memorii ale sale.
Calendar Naţional 2010, P. 155.
S-a născut la 17 iulie 1875, la Chişinău. Dispărut fără urmă în 1944, în GULAG-ul soviet
ic. A crescut în familia unui negustor grec. Şi-a făcut studiile la Liceul Nr. 1 din Chişinău (1894), apoi la Universitatea din Kiev, specializându-se în medicină, economie şi finanţe.A fost primar al Chişinăului (25 apr. 1903 – 20 ian. 1904). A revenit în postul de primar al Chişinăului la 11 noiemb. 1905, fiind desemnat să deţină acest post pe un termen de patru ani. La 22 oct. 1909 este ales a treia oară primar, însă la 15 febr. 1910 îşi dă demisia. A fost membru al Dumei de Stat a Rusiei (1907-1917). Delegat în Sfatul Ţării din partea organizaţiei naţionale a grecilor. Mandat validat de la 3 dec. 1917 până la 9 mart. 1918. Membru al Comisiilor de Mandate, de Declaraţii şi Statute, Administrativă. A ţinut un discurs în acest for, chiar în ziua deschiderii lui. La 5 mart. 1918, Pantelemon Sinadino s-a aflat la Iaşi, unde a sosit în fruntea unei delegaţii, în audienţă la regele Ferdinand, pentru a-l ruga să ia sub ocrotire Basarabia, care era jefuită şi terorizată de bandele bolşevice.
După Marea Unire din 1918, a deţinut funcţii de răspundere la Banca Populară din Basarabia (1924-1940). Devine membru al Partidului Naţional-Liberal (1933). În acelaşi an este ales deputat în Parlamentul României. A negociat cu Guvernul Român anumite înlesniri pentru Basarabia: reducerea impozitelor cu 25%, intensificarea luptei împotriva agenţilor sovietici, veniţi clandestin de peste Nistru.
A fost arestat la 9 iulie 1940 de către NKVD şi ţinut un timp în închisoarea din Tiraspol, acuzat de activitatea politică „antisovietică”. Soţia şi doi fii au scăpat de teroarea ocupaţiilor sovietice, refugiindu-se la Bucureşti. In 1941, în legătură cu începutul războiului, a fost etapat la închisoarea din or. Penza, de unde i s-a pierdut urma.
P. Sinadino a scris şi a publicat în timpul vieţii mai multe lucrări, până în prezent rămânând nevalorificate câteva manuscrise cu memorii ale sale.
Calendar Naţional 2010, P. 155.
Chișinău, orașul meu 