Istoria presei : Revista Luminătorul

,
Revista „Luminătorul” 1908-1943 şi din 1992

Jurnal bisericesc” care apărea la Chişinău de la 25 ian. 1908 până în dec. 1918, sub redacţia arhimandritului Gurie Grosu şi a protoiereului Constantin Popovici.

A apărut iniţial cu caractere slave şi a publicat materiale pentru învăţătura poporului: articole cu caracter teologic, pastoral, istoric, predici şi a fost a doua publicaţie religioasă în Basarabia (Kишиневскue enapxuальные вeдомocmu, din 1867 a fost organ oficial al Bisericii din Basarabia).

Timp îndelungat, a fost “singura publicaţiune periodică moldovenească, unde mânuitorii condeiului de limba română au putut să-şi spuie cuvântul lor de îndrumare şi să-şi dezvăluie sentimentele înalte omeneşti” (Şt. Ciobanu. Cultura românească sub stăpânirea rusă. -Chişinău, 1923, p. 303).

În şedinţa din 21 dec. 1918, Consiliul Superior Eparhial hotărăşte continuarea apariţiei Luminătorului, în 2 părţi, ca „revistă oficială a Eparhiei Chişinăului şi Hotinului”, sub direcţia arhim. Visarion Puiu. Din noiemb. 1920, se tipăreşte în întregime cu litere latine şi a fiinţat până în 1943.

Printre cei care au colaborat au fost arhimandritul Iuliu Scriban, scriitorii Alexei Mateevici, Gala Galaction, Nichifor Crainic ş. a.

Din anul 1909 a apărut şi un supliment al revistei, cu titlul Vieţile Sfinţilor.

În ian. 1992 este reluată apariţia revistei Luminatorul (După reactivarea Mitropoliei Basarabiei, devine publicaţia şi a acestui organism bisericesc). Apare o dată în două luni, redactor-editor fiind protoiereul Petru Buburuz.


A se vedea şi articolul din Calendarul bibliotecarului. 1998. – Chişinău, 1997. 19-20 p.

Calendar Naţional. – Chișinău, 2008. – P. 49.

Leave a comment