ATRACŢIA STELELOR
Dintotdeauna am admirat oamenii care citesc harta cerului ca pe o poveste îndrăgită. Iar unii o fac într-atît de abil, de parca ar fi înrudiţi cu stelele. Printre miriadele de corpuri cereşti, adunate în “turme” astrale, ei adesea călătoresc în vise, prinzînd cîte un strop din tainele lor şi împărţindu-l tuturor pămîntenilor. Puţini însă au făcut-o cu atîta ardoare, încî
t, în cinstea lor, să fie “botezate” corpuri cereşti. Printre aceşti puţini este şi conaţionalul nostru Nicolae Donici.S-a născut într-o mahala de la Petricanii din preajma Chişinăului pe 1 (13) septembrie 1874, în familia înstărită a lui Nicolae Donici şi a Limoniei Macri. Viţa nobililor Donici era bine cunoscuta — unul dintre străbunei a fost însuşi fabulistul Alexandru Donici. În dinastia lor au fost şi conducători militari de rang înalt, şi scriitori, şi oameni ai legii, astfel încît Nicolae avea toate premisele să crească un băiat erudit şi bine educat. De mic a rămas însă fără părinţi, şi de educaţia lui s-a ocupat mătuşa sa de la Dubăsarii Vechi, Elena Lîsacovschi-Macri, care a investit în el toată dragostea şi inteligenţa şi l-a îndrumat pe calea cunoştinţelor.
A făcut studii la prestigiosul liceu Richelieu din Odesa, pe care l-a absolvit în 1893. Anume aici a cunoscut instrumentele moderne de studiere a cerului, de determinare a coordonatelor pe apă sau pămînt, de calculare a orei. A urmat apoi studiile la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Odesa, absolvind-o în 1897 cu menţiune. În preajmă era un observator construit recent şi Nicolae se vedea cercetînd “gospodăria cerească”. In acelaşi an pleacă la Sankt-Petersburg, unde, graţie cunoştinţelor sale profunde, este angajat în calitate de secretar comercial al Cancelariei de Stat a Rusiei. Totodată, în particular, ia lecţii de la cei mai faimoşi astronomi ai timpului şi se implică în numeroase cercetări astronomice şi expediţii de urmărire a eclipselor de Soare şi de Lună. În scurt timp el însuşi a devenit un cercetător renumit, cunoscut în multe centre astronomice din Europa. A studiat protuberanţele solare, spectrele diferiţilor aştri cereşti, luminescenţa deosebita a planetei Saturn.
Ca moştenitor a 3000 de hectare de terenuri, N. Donici nu era limitat în mijloace băneşti şi frecvent îşi finanţa expediţiile în cele mai îndepărtate locuri de pe glob. In 1908 a proiectat un telescop performant — spectroheliograf, care a fost construit de meşterii de la observatorul din Pulkovo de lîngă Sankt-Petersburg şi pe care l-a instalat într-un observator improvizat la moşia sa din Dubăsarii Vechi de pe malul Nistrului. În lume erau doar 7 astfel de telescoape, al lui fiind cel mai performant! Cu ajutorul acestuia a realizat mai multe investigaţii valoroase după revenirea sa în Basarabia în 1918. Tot aici şi-a instalat şi o staţie meteorologică şi un laborator fotografic, necesare cercetărilor. Observatorul său a fost primul din spaţiul dintre Prut şi Nistru.
Avea doar 23 de ani cînd a devenit membru al Societăţii Astronomice Franceze. Iar în 1913 Uniunea Internaţională pentru Cercetarea Soarelui, de asemenea, l-a primit în rîndurile sale. Totodată, era şi membru a numeroase comisii astronomice şi astrofizice din lume, participa cu discursuri ştiinţifice la congresele mondiale de la Roma, Cambridge (Marea Britanie), Leiden (Olanda), Paris, Stockholm (Suedia), Dublin (Irlanda) ş.a. A fost în fruntea expediţiilor astronomice, care au urmărit eclipsele de Soare sau de Lună din Turcia, Egipt, Tunis, Algeria, Maroc, Franţa, Spania, Portugalia, America, Indochina, Rusia. În perioada 1902-1906 a fost membru al Academiei Imperiale din Rusia. În anul 1912 devine Doctor honoris causa al Institutului de Ştiinţe din Coimbra (Portugalia), iar în 1922 devine Membru de Onoare al Academiei Române. A reprezentat cu demnitate România la cele mai înalte foruri internaţionale.
Un fenomen interesant, pe care N. Donici l-a studiat intens — luminile zodiacale poate fi urmărit uneori pe după amurg sau înainte răsărit. Se manifestă ca o pată de lumină difuză în formă de triunghi şi este reflecţia luminii solare de la praful meteoritic cosmic.
Spre sfîrşitul vieţii a activat la centre ştiinţifice din Germania şi Franţa, unde a lăsat numeroase lucrări ştiinţifice valoroase. Se presupune că ar fi decedat în 1956 într-un azil pentru bătrîni din Nissa.
Deosebitul aport al lui Nicolae Donici în astronomia mondială a fost apreciat înalt de colegi, care au numit un asteroid cu numele lui. Nici baştină nu la uitat — în Chişinău numele său îl poartă o stradă, în codrii de la Lozova — observatorul Universităţii de stat din Republica Moldova, iar la Dubâsarii Vechi — liceul din localitate.
Universul este imens şi alte corpuri cereşti îşi aşteaptă un nume. Poate pe al tău?
Iurie SCUTARU, doctor în ştiinţe
Ilustraţie: Violeta ZABULICĂ
Noi, 9 sept., 2011, P. 20.
Chișinău, orașul meu 