Un ambasador care niciodată nu-şi va retrage scrisorile de acreditare

Fosta elevă a lui Brâncuşi este, fără îndoială, cea mai înzestrată femeie-sculptor a erei noastre. Comparată cu alte femei, ea le este net superioară din toate punctele de vedere. Acelea vorbesc mult de arhitectură, dar nu ţin seama de ea în operele lor; ele vorbesc mult de construcţie, dar operele lor sunt inconsistente; ele vorbesc mult de desen, dar liniile lor sunt întotdeauna foarte noi. Doamna Petraşcu nu vorbeşte niciodată, nici de arhitectură, nici de construcţie, nici de desen, dar operele ei sunt de un contur ferm, bine construite şi după adevăratele principii ale arhitecturii pe care le dispune de la maestrul ei. Parte din obiectele polizate nu au vreun raport cu reprezentarea naturală a lucrărilor; ea a venit în mod tentat către figuraţiunea sintetică a obiectelor. Călăreţul este o foarte frumoasă operă, care marchează în acelaşi timp limitele ce se pot atinge în abstractizarea obiectelor…
Hristian Zerlos

Miliţa Petraşcu s-a născut la 31 decembrie 1892 la Chişinău, numele la naştere fiindu-i Melania Nicolaevici. La trei ani a rămas fără tată. A copilărit la Nisporeni, unde a şi încercat pentru prima dată să modeleze figuri din lut. Studiile liceale le-a făcut la Chişinău. Apoi s-a înscris la Şcoala de Arte Plastice Stroganov din Moscova unde a studiat sculptura în anii 1907-1908, în atelierul profesorilor Konionkov şi Dziubanov. În 1910 a plecat la Munhen unde al lucrat un an (1910) sub îndrumarea maeştrilor avangardei W. Kandinski şi A. Jawlenski. Din Germania se îndreaptă spre Paris, poposind în atelierele marilor maeştri H. Matisse, E. Burdelle (1910-1914) şi C. Brâncuşi (1919-1923, 1927), care îi devine ghid în lumea sculpturii moderne.

În memoriile sale Miliţa Petraşcu menţiona:

„Prima zi şi a doua zi lucrul mergea greu. Loveam în daltă cum nu trebuie, ca într-un piron menit să intre într-un lemn tare, iar mîinile mele erau numai lovituri şi durere. „Ciocanul trebuie să cadă fără efort…repeta într-una Brâncuşi, adăugind: Nu e bine aşa, aşa nu merge!..” Abia a treia zi, desperată, am reuşit să prind mişcarea prin care ciocanul, lovind dalta, dă pietrei viaţa”.

Amprenta personalităţii ei artistice poartă urme uşor sesizabile din geniul marelui artist român Constantin Brâncuşi. Milita Petraşcu, de fapt, n-a făcut un secret din acest cîmp magnetic în care a gravitat toată viaţa.

În 1925 se căsătoreşte cu Emil Petraşcu! şi se stabileşte la Bucureşti. Se încadrează în mişcarea de avangardă şi tot în 1925 participă la expoziţia internaţională organizată la Bucureşti de revista „Contemporanul”. Este primită ca membră în Sindicatul Artelor Frumoase din Bucureşti. În acelaşi an obţine primul său premiu pentru compoziţia „Joc de pisici”, expusă în cadrul Salonului Oficial.În 1930 a participat la cea de a doua expoziţie a Contemporanului în Sala „Ileana” avînd alături alte artiste plastice de valoare: Maria Rîmniceanu, M. Iancu, Irina Codreanu ş.a. Face parte din grupul de iniţiativă care organizează, în 1932, expoziţia grupului „Arta nouă”. În cadrul Salonului oficial prezintă portretul Mărioarei Voiculescu. În 1933 participă la Expoziţia mondială de artă futuristă de la Roma, fondează împreună cu alţi 15 artişti plastici gruparea artistică Criterion.

A expus în Germania, Italia, Austria, Olanda, Anglia, Franţa, U.R.S.S. ş.a. În 1938 a expus la Chişinău bustul lui Zamfir Arbore, care însă, după 1940 a dispărut.

Este autoarea unor compoziţii de proporţii ca „Fîntîna Mioriţa” din Bucureşti, monumentul „Ecaterina Teodoroiu” de la Tîrgu-Jiu şi a unei impresionante galerii de portrete sculpturale, între care C. Brîncuşi, G. Enescu, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, O. Goga, I. Creangă, T. Vianu.

Personalitate cu pondere europeană, Miliţa Petraşcu a intrat într-un anonimat greu de explicat. La Bucureşti nu i-am putut afla data decesului, iar la Chişinău despre activitatea ei ştiu doar cîţiva specialişti. Pe cînd era firesc ca o stradă din Chişinău să-i poarte numele, căci pe lîngă faptul că este originară din Chişinău, ea a fost printre artiştii plastici care au donat lucrări la fondarea Pinacotecii municipale.

Miliţa Petraşcu a fost un ambasador al spiritului nostru, un ambasador care niciodată nu-şi va retrage scrisorile de acreditare.

---

COLESNIC, Iurie. Rev. Moldova. 2008, Nr 3. 26-27 p.