Teatrul Republican de Păpuşi din Chişinăua fost fondat de o grupă de entuziaşti în iulie 1945.Treptat trupa cea română şi cea rusă se completează cu artişti talentaţi ca D. Apostolidi, N. Iliinschi, R. Levin, A.Ţurcanu, A. Levin, G. Ali, D. Socoliuc, E. Gheajenco, T. Julae ş.a.
Din anii 70 pe scena teatrului evoluează cu succes absolvenţi ai instituţiilor superioare de învăţământ de profil din Sankt-Petersburg, Moscova, Harkov – N. Jucov, V. Ştefaniuc, M. Madan, V. Rusu, N. Ştefaniuc, I. S. Popescu, V. Poltaveţ ş.a. Au venit mai apoi alţi artişti profesionilti cu studii terminate la Chişinău şi la Sankt-Petersburg: V. Clichici, I. Paiu, V. Mocanu, M. Sciaslivâi, Victoria Ştefaniuc, M. Ţărnă, L. Reşină-Gaitaz, R. Cumpănă, S. Radu, I. Marcinschi ş. a.
O contribuţie susţinută substanţială la dezvoltarea artei noastre de păpuşi au adus-o C. Iliinschi, actor şi regizor-şef între anii 1951-1979, S. Cervinschi, scenograf-şef între anii 1954-1972, actualul director artistic al teatrului Titus Jucov, care deţine cu succes acest post din 1979, scenograful-şef V. Cantor, pictoriţa G. Molotov.
Toţi, fiecare la timpul său şi în măsura posibilităţilor artistice, au asigurat, unii asigură şi acum, realizarea scenică a celor peste două sute treizeci de spectacole după piese din dramaturgia naţională şi universală.
Teatrul întreţine relaţii strânse de colaborare cu dramaturgii şi compozitorii din Moldova.
Din sânul acestui prim teatru profesionalist de păpuşi din ţara noastră s-au născut alte câteva meritorii colective profesioniste: „Prichindel” la Televiziunea Naţională, „Gâgâlici”în oraşul Bălţi şi „Guguţă”la Chişinău.
…Arta păpuşarilor licuricişti a fost aplăudată şi apreciată la justa valoare în Rusia, România, Ucraina, Bulgaria, Uzbekistan, Belarus, Spania, Italia, unde teatrul a întreprins turnee.
Din 1966 Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici” este membru al Uniunii Internaţionale a Marionetelor (UNIMA).
Actorii au reuşit să contureze cu tuşe precise personajele, fără exagerări de prisos. Toţi şi-au interpretat rolul foarte bine, au dat dovadă şi de calităţi vocale, dar şi de talent la dansuri. În plus, au reuşit să menţină un dialog permanent cu sala. Regizorul Titus Jucov şi scenograful A. Josanu au găsit soluţii formidabile pentru punerea în scenă a povestirii.
Teatrul Republican de Păpuşi „Licurici” a participat la Festivalul Internaţional de Animaţie „Gulliver”, ediţia a XVI-a, 3-7 noiembrie 2008, d
in Galaţi, România, cu spectacolul „Fata babei şi fata moşneagului” după I. Creangă. Juriul Festivalului (Preşedinte Marius Zarafescu) i-a acordat Teatrului Diploma şi Premiul „Pentru valorificarea repertoriului tradiţional românesc”. Păpuşarii de la „Licurici”, participând la ediţiile precedente ale prestigiosului Festival „Gulliver”, s-au învrednicit şi de alte premii.Astfel, în 1998 (ediţia a VI-a) „Licurici” participă cu spectacolul „Prin poveste rostogol” după D. Bisset şi cucereşte Premiul „Dan Ganea”. În 2002 (ediţia a X-a) prezintă spectacolul „Făt-Frumos din lacrimă” după M. Eminescu şi lui Titus Jucov i se înmânează „Premiul pentru regie”, iar în 2006 (ediţia a XlV-a) spectacolul „Planeta de rouă” după Gr. Vieru se alege cu „Premiul special al juriului”.
O reflectare de la ultima ediţie a acestui Festival (ziarul „Viaţa liberă” din Galaţi, de la 7 noiembrie 2008, rubrica „Observator”) o reproducem în continuare. „Lecţia de românism de la Chişinău”. Un basm care ne-a mers direct la suflet. Roxana Artene Penciu „Fata babei şi fata moşneagului”, spectacolul prezentat de Teatrul „Licurici” din Chişinău a fost aplaudat îndelung la final, de spectatori mari şi mici.
Trupa de peste Prut a reuşit, întâi de toate, să creeze o atmosferă specifică spaţiului românesc prin costumele stilizate, prin melodiile şi dansurile de ritmuri populare care ne-au mers direct la suflet, chiar şi prin graiul neaoş moldovenesc – toate inserate subtil în firul naraţiunii inventate de Ion Creangă. Din poveste s-a păstrat esenţialul, aşa că spectacolul s-a închegat rotund, fără pasaje care să piardă interesul spectatorilor.
Actorii au reuşit să contureze cu tuşe precise personajele, fără exagerări de prisos. Toţi şi-au interpretat rolul foarte bine, au dat dovadă şi de calităţi vocale, dar şi de talent la dansuri. În plus, au reuşit să menţină un dialog permanent cu sala.
Regizorul Titus Juicov şi scenograful A. Josanu au găsit soluţii formidabile pentru punerea în scenă a povestirii. Decorul simplu şi sugestiv a fost un ingenios foişor rotativ, decorat cu covoare ţărăneşti, ce putea fi învârtit ca să sugereze derularea povestirii, putea fi transformat în casa părintească sau păr cu pere de aur, la nevoie।”
„Licurici” în viaţa mea
Între două inimi
Aşa mi-a fost hărăzit de soartă: în stagiunea teatrală 1960-1961 am nimerit între două inimi – între cea a teatrului „Luceafărul” şi cea a teatrului „Licurici”, fiindu-le concomitent, secretar literar. Dispărând peste un an printre umbrele literare moldave, „Licuriciul cu lumina sa m-a smuls din întuneric şi, îndemnat de T. Jucov, m-a făcut să scriu prima mea piesă pentru păpuşi — „Drum deschis”, a cărei premieră a şi avut loc în 1980. Iată aşa, de la acel început de bun augur, mi s-a deschis tot mai larg drumul şi spre alte piese şi premiere de teatru. Astfel, eu în faţa „Licuriciului” şi a lui T. Jucov personal îmi scot pălăria şi mă închin smerit.
Petru Cărare, 22 septembrie
„Licurici” în viaţa mea
Deşi puţin, dar foarte fructuos am colaborat cu teatrul „Licurici”, în special cu regizorul L। Cibotaru। Trupa este talentată, foarte corectă, foarte serioasă în muncă। Dea Domnul ca teatrul „Licurici” şi-n viitor să colaboreze cât mai rodnic cu toţi compozitorii noştri de bună credinţă। Doar copiii sunt aurul vieţii noastre! Se cuvine ca permanent s-aveţi grijă de sufletul lor. Doar numai CU şi PRIN suflet vom rezolva toate problemele noastre, inclusiv şi în primul rând cele de ordin economic. La mulţi ani, dragă „Licurici”!
Anatol Chiriac, 22 septembrie 1995
Odainic, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: Vol. I.- Ch., 2009. – P. 28-31
Chișinău, orașul meu 