Ideea fondării unei instituţii teatrale a devenit realitate la mijlocul sec.XX.
Etapele timpurii ale belcantului în Moldova sunt marcate de vedete cu renume mondial: L. Lipkovski, M. Cibotari, E. Cuza, A. Antonovski.
Începând cu mijlocul anilor ’40, a fost format studioul de operă al Teatrului muzical-dramatic moldovenesc, pimele reprezentaţii ale căruia au fost: Evgheni Oneghin, Madame Butterfly, Demon cu participarea T. Ceban, V. Dragoş, E. Ureche, R. Esina, N. Başkatov, P. Botezat ş. a.
În 1956 publicului din Moldova i-a fost prezentat primul spectacol opera Grozovan de D. Gherşfeld. Accest spectacol a servit drept temei pentru emiterea Decretului guvernamental cu privire la fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet.
Începând cu deschiderea Teatrului de Operă la mijlocul anilor ’50, procesul de creaţie în acest domeniu înregistrează deja cinci decenii. Toţi aceşti ani de existenţă a teatrului au fost plini de entuziasm, de muncă încordată de făurire, de acumulare a repertoriului, de căutări ale noilor idei artistice.
Primii paşi ai noului teatru de operă au fost vertiginoşi şi fructuoşi totodată. Privind spectacolele de operă montate în acei ani, ascultătorii au avut posibilitatea să-i cunoască pe tinerii cântăreţi V. Saviţki, T. Cuzminov, P. Botezat, B. Raisov, A. Fomenco, N. Başkatov, V.Tretiakov.
Debutul anilor ’60 a pus începutul unei noi etape în viaţa teatrului.
În trupă vine o nouă generaţie, în care un loc de frunte îi aparţine tinerei absolvente a Conservatorlui Maria Bieşu. Putem afirma cu toată certitudinea că de atunci teatrul trăieşte sub înrâurirea harului viguros al acestei cântăreţe minunate. Iar ediţiile anuale ale Festivalului „Invită Maria Bieşu” adună mulţi artişti din întreaga lume şi contribuie considerabil la popularitatea Teatrului Naţional de Operă din Moldova. Teatrul se mândreşte, pe bună dreptate, cu cântăreţii care i-au adus faima binemeritată. Printre acestea putem menţiona pe T. Alioşina, L. Erofeeva, M. Mun-teanu, V. Dragoş, I. Paulencu, L. Alioşina, N. Başkatov. Diverse chipuri au plăsmuit în partiţiile lor B. Raisov, I. Gheil, S. Alexandrov, A.Jarikov, L. Mihailov, A. Şe-vcenko. În momentul de faţă pe scena teatrului cu mare succes se produc şi alţi cântăreţi înzestraţi. Printre ei pot fi numiţi L. Aga, V. Calestru, I. Cvasniuc, B. Ma-terinco, N. Covaliov, A. Donos, E. Gherman, N. Curbatov, P. Racoviţa, V. Cojocaru, V. Cireş, N. Busuioc, T. Busuioc, O. Cobzev, I. Gâsca, I. Macarenco, N. Stoianova, V. Zgardan, Z. Vardanian, I. Vinogradova, A. Arcea.
Un aport exepţional în activitatea colectivului l-au avut dirijorii I. Alterman, L. Hudolei. Multe file din viaţa teatrului sunt legate de numele lui L. Gavrilov, B. Miliutin,A. Mocialov,I. Ianachi,A. Samoilă,A. Gherşfeld,M. Secichin,I. Florea, N. Dohotaru.
Absolvenţii şcolii de regie din Leningrad E. Platon, E. Constantinov, M. Timofti sunt cei care au tradus în viaţă principiile de creaţie ale regizorilor cu renume mondial evidenţiind buna cunoaştere a experienţei contemporane a teatrului mondial. Teatrul din Moldova s-a făcut remarcat datorită unui mare număr de montări, care au fost menţionate de opinia publică prin ecouri elogioase în presă, prin premii şi distincţii la diverse concursuri prestigioase.
În repertoriul Teatrului un loc de frunte îi revine clasicii italiene . Lumea eroilor lui Rossini şi Bellini, Verdi, Puccini, Leoncovallo şi Mascagni, transpusă pe scena moldovenească, a devenit un material fertil pentru munca de creaţie a colectivului pe parcursul mai multor ani.
Operele lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Borodin, Musorgski, Rahmaninov sunt parte componentă a repertoriului teatral.
O mare atenţie se acordă elaborării tematicii istorice: Petru Rareş de Caudella, Grozovan şi Serghei Lazo de D. Gherşfeld, Inima Domnicăi de A. Stârcea, Alexandru Lăpuşneanu de Gh. Mustea, Decebal de T. Zgureanu.
De rând cu spectacolele de operă, pe afişul teatrului au fost înscrise asemenea capodopere ca Requem de Verdi, Carmina Burana de Orff, Stabat Mater de Rossini. Artiştii de operă s-au produs şi cu programe de concert. Ciclurile acestor programe au fost prezentate unui larg auditoriu de către M. Bieşu, M. Munteanu, S. Strezev, V. Dragoş, E. Gherman, P. Racoviţa şi alţii. Un mare număr de artişti de operă şi balet s-au învrednicit de înalte distincţii şi titluri onorifice.
Dinamica zilei de azi dictează noi forme şi realităţi în viaţa şi activitatea teatrului de operă. Teatrul a realizat o serie de turnee în străinătate. Spectacolele noastre au fost prezentate pe cele mai prestigioase scene din Marea Britanie, Olanda, Portu- galia, Italia, Germania, Franţa, Spania, Bulgaria ş. a. Odată cu fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet (1957), la Leningrad şi- au făcut studiile un grup de moldoveni: Vladimir Tihonov, Petru Leonardi, Vitalie Poclitaru, Vera Salcuţan, Claudia Osadcia şi alţii, care, după absolvirea şcolii core- grafice din Leningrad s-au întors la Chişinău pentru a constitui baza colectivului de balet. Tot atunci a fost invitată tânăra balerină Galina Melentiev şi experimentatul dansator Pavel Fesenko.
Primul spectacol de balet pus pe scena Teatrului moldovenesc a fost Fântâna din Bahcisarai de B. Asafiev (coregraf Alexandru Proţenco), apoi au fost montate baletele Fata rău păzită de P. Hartel, Straussiana de J. Strauss, Lacul lebedelor de P. I. Ceai-kovski, Noaptea valpurgică de Gh. Gounod – toate în coregrafia lui L. Voskresenski.
Era perioada de căutare a propriei identităţi artistice, se punea sarcina creării unei şcoli naţionale de balet. Compozitorul moldovean Vasile Zagorschi scrie baletul Zorile, pus în scenă de V. Varkoviţki. Pe motivele poemului lui Mihai Eminescu Stri-goii compozitorul Eduard Lazarev compune muzica pentru Spada frântă, montat de S. Drecin şi N. Danilov. Partiţia lui Arald a fost interpretată de Vladimir Tihonov, iar în rolul Focului a excelat Petru Leonardi.
Primul deceniu de statornicire a unei trupe profesioniste de balet a fost marcat de noi montări, când fiece spectacol devenea un mare eveniment.
Teatrul a întreprins turnee în Bulgaria, Moscova, Kiev.
Pe vremea aceea Chişinăul a fost vizitat de numeroşi oaspeţi, publicul admirând astfel de somităţi ale baletului de performanţă ca Vladimir Vasiliev şi Ecaterina Maximova, Elena Reabinkina, Raisa Strucikova, Vladimir Tihonov şi alţii.
Baletul Operei Naţionale căuta, în primul rând, să-şi formeze un repertoriu clasic, fără care nu poate exista un teatru adevărat.
După Giselle de Adam, coregrafie de N. Fiodorov, şirul montărilor clasice a fost continuat de Frumoasa din pădurea adormită, iar mai târziu de Spartacus şi Coppelia, care au impus întregii trupe conştientizarea sarcinilor nobile ale artei, precum şi mai multă cutezanţă în actul de creaţie.
În acea perioadă adevărate vedete ale dansului au fost Mihail Caftanat, absolvent al Şcolii coregrafice din Moscova. S-a produs în Spada frântă, Antoniu şi Cleopatra, Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită.
Baletul Carmen-suita de G. Bizet – R. Şcedrin a demonstrat măiestria şi vocaţia de actriţă a Galinei Melentiev. Coregraful Marat Gaziev montează Sonetele pe muzica lui B. Britten şi Arabeskuri pe muzica lui E. Lazarev.
Perioada de înflorire a Teatrului de Balet din Moldova este legată de numele lui Marat Gaziev. Anume prin concursul lui au fost montate spectacolele clasice Silfida, Coppelia, Baiadera, a fost renovat spectacolul Antoniu şi Cleopatra. S-au format aşa artişti ca V. Ghelbet, V. Şcepaciova, O. Gurievschi, O. Ionel, L. Cerececea etc. Baletul Luceafărul de Eugen Doga după poemul lui M. Eminescu, în coregrafia lui Valeriu Covtun, a constituit încă o încercare de a realiza un balet naţional.
O seară de Balet a iniţiat spectatorii în faimoasa coregrafie a lui M. Petipa, L. Ivanov, M. Fokin, A. Gorski, unde interpreţii s-au văzut obligaţi să-şi etaleze gustul şi simţul stilului. Baletul Baiadera de L. Minkus a fost transpus cu multă afecţiune de către Tatiana Legat de pe scena Teatrului Mariinski.
Olga Gurievschi şi-a consacrat viaţa teatrului nostru. Ea a creat chipul Cleo-patrei, s-a produs în Silfida, a interpretat rolurile Julietei (Romeo şi Julieta), Nikiei, (Baiadera), Swannildei (Coppelia), Quiteriei (Don Quijote). Chipurile plăsmuite de ea se deosebesc prin multilateralitate, integritate a simţului vieţii.
De rând cu baletele clasice, repertoriul Operei Naţionale cuprinde şi spectacole contemporane – Romeo şijulieta de S. Prokofiev, baletul pentru copii Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici de V. Pavlovski, în care, cu un umor molipsitor, dansează Ludmila Cerececea.
Olga Ionel, Veronica Pâjikov, Larisa Parfionov, Lucia Bacinski, Elena Zaiţev, Ghenadie Badica -iată o nouă pleiadă interesantă de dansatori.
Ghenadie Mişakin, partenerul Olgăi Gurievschi din Silfida, se distinge prin cumpătare, prin profunzimea filosofică a chipurilor plăsmuite. O adevărată vedetă a dansului pentru bărbaţi a devenit solistul Teatrului Andrei Litvinov. Igor Şcepaciov a avut o prestaţie excelentă în rolul Bufonului din Lacul lebedelor, al Africanului din Spartacus, în pas de deux din Giselle. Baletul Operei Naţionale, pe parcursul întregiii sale vieţi, şi-a creat o bună repu-taţie, devenind un colectiv de înalt profesionalism. Despre acest lucru ne vorbesc rezultatele numeroaselor turnee întreprinse în Germania, Spania, Grecia, Marea Britanie, Italia, Olanda, Belgia, China etc.
Etapele timpurii ale belcantului în Moldova sunt marcate de vedete cu renume mondial: L. Lipkovski, M. Cibotari, E. Cuza, A. Antonovski.
Începând cu mijlocul anilor ’40, a fost format studioul de operă al Teatrului muzical-dramatic moldovenesc, pimele reprezentaţii ale căruia au fost: Evgheni Oneghin, Madame Butterfly, Demon cu participarea T. Ceban, V. Dragoş, E. Ureche, R. Esina, N. Başkatov, P. Botezat ş. a.
În 1956 publicului din Moldova i-a fost prezentat primul spectacol opera Grozovan de D. Gherşfeld. Accest spectacol a servit drept temei pentru emiterea Decretului guvernamental cu privire la fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet.
Începând cu deschiderea Teatrului de Operă la mijlocul anilor ’50, procesul de creaţie în acest domeniu înregistrează deja cinci decenii. Toţi aceşti ani de existenţă a teatrului au fost plini de entuziasm, de muncă încordată de făurire, de acumulare a repertoriului, de căutări ale noilor idei artistice.
Primii paşi ai noului teatru de operă au fost vertiginoşi şi fructuoşi totodată. Privind spectacolele de operă montate în acei ani, ascultătorii au avut posibilitatea să-i cunoască pe tinerii cântăreţi V. Saviţki, T. Cuzminov, P. Botezat, B. Raisov, A. Fomenco, N. Başkatov, V.Tretiakov.
Debutul anilor ’60 a pus începutul unei noi etape în viaţa teatrului.
În trupă vine o nouă generaţie, în care un loc de frunte îi aparţine tinerei absolvente a Conservatorlui Maria Bieşu. Putem afirma cu toată certitudinea că de atunci teatrul trăieşte sub înrâurirea harului viguros al acestei cântăreţe minunate. Iar ediţiile anuale ale Festivalului „Invită Maria Bieşu” adună mulţi artişti din întreaga lume şi contribuie considerabil la popularitatea Teatrului Naţional de Operă din Moldova. Teatrul se mândreşte, pe bună dreptate, cu cântăreţii care i-au adus faima binemeritată. Printre acestea putem menţiona pe T. Alioşina, L. Erofeeva, M. Mun-teanu, V. Dragoş, I. Paulencu, L. Alioşina, N. Başkatov. Diverse chipuri au plăsmuit în partiţiile lor B. Raisov, I. Gheil, S. Alexandrov, A.Jarikov, L. Mihailov, A. Şe-vcenko. În momentul de faţă pe scena teatrului cu mare succes se produc şi alţi cântăreţi înzestraţi. Printre ei pot fi numiţi L. Aga, V. Calestru, I. Cvasniuc, B. Ma-terinco, N. Covaliov, A. Donos, E. Gherman, N. Curbatov, P. Racoviţa, V. Cojocaru, V. Cireş, N. Busuioc, T. Busuioc, O. Cobzev, I. Gâsca, I. Macarenco, N. Stoianova, V. Zgardan, Z. Vardanian, I. Vinogradova, A. Arcea.
Un aport exepţional în activitatea colectivului l-au avut dirijorii I. Alterman, L. Hudolei. Multe file din viaţa teatrului sunt legate de numele lui L. Gavrilov, B. Miliutin,A. Mocialov,I. Ianachi,A. Samoilă,A. Gherşfeld,M. Secichin,I. Florea, N. Dohotaru.
Absolvenţii şcolii de regie din Leningrad E. Platon, E. Constantinov, M. Timofti sunt cei care au tradus în viaţă principiile de creaţie ale regizorilor cu renume mondial evidenţiind buna cunoaştere a experienţei contemporane a teatrului mondial. Teatrul din Moldova s-a făcut remarcat datorită unui mare număr de montări, care au fost menţionate de opinia publică prin ecouri elogioase în presă, prin premii şi distincţii la diverse concursuri prestigioase.
În repertoriul Teatrului un loc de frunte îi revine clasicii italiene . Lumea eroilor lui Rossini şi Bellini, Verdi, Puccini, Leoncovallo şi Mascagni, transpusă pe scena moldovenească, a devenit un material fertil pentru munca de creaţie a colectivului pe parcursul mai multor ani.
Operele lui Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Borodin, Musorgski, Rahmaninov sunt parte componentă a repertoriului teatral.
O mare atenţie se acordă elaborării tematicii istorice: Petru Rareş de Caudella, Grozovan şi Serghei Lazo de D. Gherşfeld, Inima Domnicăi de A. Stârcea, Alexandru Lăpuşneanu de Gh. Mustea, Decebal de T. Zgureanu.
De rând cu spectacolele de operă, pe afişul teatrului au fost înscrise asemenea capodopere ca Requem de Verdi, Carmina Burana de Orff, Stabat Mater de Rossini. Artiştii de operă s-au produs şi cu programe de concert. Ciclurile acestor programe au fost prezentate unui larg auditoriu de către M. Bieşu, M. Munteanu, S. Strezev, V. Dragoş, E. Gherman, P. Racoviţa şi alţii. Un mare număr de artişti de operă şi balet s-au învrednicit de înalte distincţii şi titluri onorifice.
Dinamica zilei de azi dictează noi forme şi realităţi în viaţa şi activitatea teatrului de operă. Teatrul a realizat o serie de turnee în străinătate. Spectacolele noastre au fost prezentate pe cele mai prestigioase scene din Marea Britanie, Olanda, Portu- galia, Italia, Germania, Franţa, Spania, Bulgaria ş. a. Odată cu fondarea Teatrului Naţional de Operă şi Balet (1957), la Leningrad şi- au făcut studiile un grup de moldoveni: Vladimir Tihonov, Petru Leonardi, Vitalie Poclitaru, Vera Salcuţan, Claudia Osadcia şi alţii, care, după absolvirea şcolii core- grafice din Leningrad s-au întors la Chişinău pentru a constitui baza colectivului de balet. Tot atunci a fost invitată tânăra balerină Galina Melentiev şi experimentatul dansator Pavel Fesenko.
Primul spectacol de balet pus pe scena Teatrului moldovenesc a fost Fântâna din Bahcisarai de B. Asafiev (coregraf Alexandru Proţenco), apoi au fost montate baletele Fata rău păzită de P. Hartel, Straussiana de J. Strauss, Lacul lebedelor de P. I. Ceai-kovski, Noaptea valpurgică de Gh. Gounod – toate în coregrafia lui L. Voskresenski.
Era perioada de căutare a propriei identităţi artistice, se punea sarcina creării unei şcoli naţionale de balet. Compozitorul moldovean Vasile Zagorschi scrie baletul Zorile, pus în scenă de V. Varkoviţki. Pe motivele poemului lui Mihai Eminescu Stri-goii compozitorul Eduard Lazarev compune muzica pentru Spada frântă, montat de S. Drecin şi N. Danilov. Partiţia lui Arald a fost interpretată de Vladimir Tihonov, iar în rolul Focului a excelat Petru Leonardi.
Primul deceniu de statornicire a unei trupe profesioniste de balet a fost marcat de noi montări, când fiece spectacol devenea un mare eveniment.
Teatrul a întreprins turnee în Bulgaria, Moscova, Kiev.
Pe vremea aceea Chişinăul a fost vizitat de numeroşi oaspeţi, publicul admirând astfel de somităţi ale baletului de performanţă ca Vladimir Vasiliev şi Ecaterina Maximova, Elena Reabinkina, Raisa Strucikova, Vladimir Tihonov şi alţii.
Baletul Operei Naţionale căuta, în primul rând, să-şi formeze un repertoriu clasic, fără care nu poate exista un teatru adevărat.
După Giselle de Adam, coregrafie de N. Fiodorov, şirul montărilor clasice a fost continuat de Frumoasa din pădurea adormită, iar mai târziu de Spartacus şi Coppelia, care au impus întregii trupe conştientizarea sarcinilor nobile ale artei, precum şi mai multă cutezanţă în actul de creaţie.
În acea perioadă adevărate vedete ale dansului au fost Mihail Caftanat, absolvent al Şcolii coregrafice din Moscova. S-a produs în Spada frântă, Antoniu şi Cleopatra, Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită.
Baletul Carmen-suita de G. Bizet – R. Şcedrin a demonstrat măiestria şi vocaţia de actriţă a Galinei Melentiev. Coregraful Marat Gaziev montează Sonetele pe muzica lui B. Britten şi Arabeskuri pe muzica lui E. Lazarev.
Perioada de înflorire a Teatrului de Balet din Moldova este legată de numele lui Marat Gaziev. Anume prin concursul lui au fost montate spectacolele clasice Silfida, Coppelia, Baiadera, a fost renovat spectacolul Antoniu şi Cleopatra. S-au format aşa artişti ca V. Ghelbet, V. Şcepaciova, O. Gurievschi, O. Ionel, L. Cerececea etc. Baletul Luceafărul de Eugen Doga după poemul lui M. Eminescu, în coregrafia lui Valeriu Covtun, a constituit încă o încercare de a realiza un balet naţional.
O seară de Balet a iniţiat spectatorii în faimoasa coregrafie a lui M. Petipa, L. Ivanov, M. Fokin, A. Gorski, unde interpreţii s-au văzut obligaţi să-şi etaleze gustul şi simţul stilului. Baletul Baiadera de L. Minkus a fost transpus cu multă afecţiune de către Tatiana Legat de pe scena Teatrului Mariinski.
Olga Gurievschi şi-a consacrat viaţa teatrului nostru. Ea a creat chipul Cleo-patrei, s-a produs în Silfida, a interpretat rolurile Julietei (Romeo şi Julieta), Nikiei, (Baiadera), Swannildei (Coppelia), Quiteriei (Don Quijote). Chipurile plăsmuite de ea se deosebesc prin multilateralitate, integritate a simţului vieţii.
De rând cu baletele clasice, repertoriul Operei Naţionale cuprinde şi spectacole contemporane – Romeo şijulieta de S. Prokofiev, baletul pentru copii Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici de V. Pavlovski, în care, cu un umor molipsitor, dansează Ludmila Cerececea.
Olga Ionel, Veronica Pâjikov, Larisa Parfionov, Lucia Bacinski, Elena Zaiţev, Ghenadie Badica -iată o nouă pleiadă interesantă de dansatori.
Ghenadie Mişakin, partenerul Olgăi Gurievschi din Silfida, se distinge prin cumpătare, prin profunzimea filosofică a chipurilor plăsmuite. O adevărată vedetă a dansului pentru bărbaţi a devenit solistul Teatrului Andrei Litvinov. Igor Şcepaciov a avut o prestaţie excelentă în rolul Bufonului din Lacul lebedelor, al Africanului din Spartacus, în pas de deux din Giselle. Baletul Operei Naţionale, pe parcursul întregiii sale vieţi, şi-a creat o bună repu-taţie, devenind un colectiv de înalt profesionalism. Despre acest lucru ne vorbesc rezultatele numeroaselor turnee întreprinse în Germania, Spania, Grecia, Marea Britanie, Italia, Olanda, Belgia, China etc.
Odainic, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: Vol. I.- Ch., 2009. – P. 24-27
Chișinău, orașul meu 
Scrieți numele complet al dirijorilor și interpeților
LikeLike