Primul teatru stabil de expresie română din Basarabia, al cărui succesor de drept este actualul Naţional de la Chişinău, navă-pilot a culturii dintre Prut şi Nistru, a luat fiinţă la 10 octombrie 1920 din iniţiativa unui grup de fruntaşi ai vieţii publice locale în frunte cu Sergiu T.Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul Rămâniei, Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N.Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici şi regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu. Prima stagiune a fost deschisă cu spectacolul „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Această trupă a activat o singură stagiune, reuşind să joace peste 25 de premiere.

În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din Bucureşti, este elaborat un proiect în vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor pentru Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Actorilor bucureşteni Vasile Leonescu şi Constantin Mărculescu li s-a încredinţat reorganizarea Teatrului din Chişinău, care în noua sa componenţă a încercat să agreeze piese originale, precum şi lucrări din dramaturgia franceză, italiană, rusă, norvegiană.

Timp de un deceniu directoratul Teatrului Naţional din Chişinău a fost asigurat de personalităţi de aleasă marcă – George Topârceanu, Corneliu Sachelărescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Ştefan Braborescu, Sergiu Cujbă, Mişu Fotino au însufleţit chipuri şi forme la rampa primului teatru românesc profesionist de la Chişinău. Legenda vorbeşte şi de unele spectacole extraordinare, regia cărora a fost semnată de A.I.Maican, dar… printr-un ordin ministerial, în anul 1935, „din motive financiare”, au fost „suspendate” trei teatre naţionale: Craiova, Cernăuţi şi… Chişinău. Primul Teatru Naţional din Chişinău nu s-a bucurat de longevitate, dar existenţa lui a avut o mare importanţă pentru cultura Basarabiei.

În anul 1933, din raţiuni propagandistice, la Tiraspol, capitala Republicii Auto-nome Moldoveneşti, a fost înfiinţat Teatrul Moldovenesc de Stat. După cum atestă documentele vremii, reflectate şi în presă, după 28 iunie 1940, când Basarabia a fost încorporată în URSS, în locul Teatrului din Tiraspol a fost organizat Teatrul Moldovenesc de Stat al RSSM cu sediul la Chişinău, purtând din 1954 numele lui A.S.Puşkin. Trupa care activase la Tiraspol şi care în majoritate s-a mutat în Basarabia a fost completată cu forţe artistice basarabene.

Dintre spectacolele de rezonanţă ale acestui teatru de o valoare artistică incontestabilă au fost: O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, regia Eugeniu Ureche; Ovidiu de V.Alecsandri, regia Victor Gherlac; Tache, Iande şi Cadâr de V.I.Popa, regia Valeriu Cupcea; Regele Lear de Shakespeare, regia Victor Gherlac; Romeo şi Julieta de Shakespeare, regia Andrei Băleanu; Revizorul de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creaţie s-a înfiripat între autorul dramatic Dumitru Matcovschi şi regi-zorul Veniamin Apostol; spectacolele Tata, Preşedintele, Pomul vieţii şi Abecedarul au jucat un rol remarcabil în mişcarea de renaştere naţională.

În anul 1988 teatrul devine Naţional – „Mihai Eminescu”, titlu care onorează, dar şi obligă. O nouă perioadă a debutat când trupa teatrului a fost revigorată cu forţe actoriceşti tinere, foştii absolvenţi ai prestigioaselor şcoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iaşi, Chişinău.Timp de câţiva ani colectivul Teatrului Naţional a produs circa 30 de premiere: Legături primejdioase după Ch.de Laclos; Un veac de singurătate după G.G.Marquez; Amadeus după P.Shaffer; Steaua fără nume de M.Sebastian; Anna Karenina după L.Tolstoi – toate în regia lui S.Vasilache; Cumetrele de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); Hamlet de Shakespeare, regia S.Vasilache; Apus de Soare de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (Bucureşti); Scoală nevestelor de Moliere, regia A.Kiriuşcenko (Moscova); Fraţii Karamazov după F.Dostoievski, regia S.Vasilache; Cine are nevoie de teatru? de T. Wertenbaker, regia P.Bokor (Canada).

Spectacolele Teatrului Naţional au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri: Festivalul „I.L.Caragiale”, Bucureşti, 1993; 1994; Festivalul şcolilor euro- pene de teatru,Târgu Mureş, 1994; Festivalul de comedie, Bucureşti,1995; Festivalul „A. P.Cehov”, Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra, 1998, Slovacia; Festi- valul „Zolotoi Liv”, Lvov (Ucraina), 1998; Festivalul de Comedie din Vaslui, 2000, Gala Teatrelor Naţionale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo, 1996, 2001 ş.a.

Actualmente teatrul propune publicului un repertoriu variat, ce se joacă în permanenţă cu sălile pline: Cumetrele de M.Tremblay, regia P. Bokor (Canada), Un lucru caraghios s-a întâmplat în drum spre Forul Roman de B.Shevelove si L. Gilbert, regia Anatol Durbală, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Mihai Fusu, Asociaţia Femeilor Emancipate din Belgrad de B.Nuşici, regia Veniamin Apostol, Capcana după R.Iablonskaia, regia Anatol Durbală, Tata de D.Matcovschi, regia Victor Ciutac, Moartea lui Tarelkin de Suhovo-Kobâlin, regia Anatol Durbală, Mowgli după R.Kipling, dramatizare Victoria Drumi, regia Mihai Fusu, Radu-Ştefan întâiul şi Ultimul de A.Busuioc, regia Ilie Todorov, Cavalerul Tristei Figuri de Cervantes, regia P. Bokor (Canada). Ultimele premiere ale teatrului sânt Zbor deasupra unui cuib de cuci adaptare D. Wasserman, Prăpăstiile oraşului de M. Millo, regia Mihai Lungeanu (România) Jucătorii de N. V. Gogol, regia Ilie Todorov.

---

Odainic, Ioan Gh. Almanah enciclopedic: Vol. I.- Ch., 2009. – P. 18-19