Cu trecerea timpului, în diferite dicţionare, enciclopedii, memorii încep să apară nume care au făcut epocă şi să dispară nume care au făcut epocă. Constantin Romanov este unul dintre acei care e tot mai rar pomenit de contemporanii noştri, dar pentru timpul său el a fost o personalitate de primă mărime.

Constantin Romanov – un necunoscut din preajma noastră

Biografia lui Constantin Romanov, inclusă în enciclopedia Interpreţi din Moldova (Chişinău, 1999), autor Serafim Buzilă, conţine o serie de informaţii valoroase despre Constantin Romanov, născut în Chişinău.

Vom reproduce articolul din enciclopedie integral:

„Romanov, Constantin, pianist şi compozitor (2.VII.1895, Chişinău — 1961, Bucureşti). Urmează Conservatorul din Kiev (1914-1919) sub îndrumarea lui Teinhold Glier (compoziţie) şi a A.I. Râba (pian). În anii 1919-1929, profesor de pian la Şcoala de muzică din Chişinău; dirijor al Orchestrei simfonice a C. F. R. Bucureşti (1930-1935). Membru al Societăţii Muzicale din Chişinău (1919).
Turnee artistice la Braşov, Galaţi, Ploieşti, Chişinău, Bălţi, Kerci, Cluj, Bucureşti.
A compus creaţii simfonice (concerte instrumentale), de cameră, vocale.
A evoluat în ansamblu cu: Bogopolski, Maleşevschi, T. Rogalski, M. Cobilovici, L. Babici, L. Lipkovska, C. Zaporojeţ, M. Tobuc-Cercas, Z. Radzivilovschi, A. Pavlov ş.a."

Acest articol, însă, nu convine câteva informaţii extrem de elocvente pentru caracterizarea personalităţii distinsului compozitor.

Avea o educaţie strict englezească, căci genealogia era legată direct de Anglia, strămoşii lui fiind englezi veritabili.
Constantin Romanov a adăugat la acest caracter britanic o latură extravagantă latină şi din aliajul obţinut avem – pe lângă un muzician de excepţie, un mare amator pentru tehnică, şi un motociclist literar. Prin anii ’20-’30 ai sec. XX el se mişca cu viteza fulgerului, îmbrăcat într-un costum de piele, cu motocicleta sa, care provoca invidia pietonilor. Tot el a fost rudă şi prieten apropiat cu astronomul Nicolae Donici, în casa căruia a locuit mai mulţi ani. Fiind responsabil de bibliotecă şi predând lecţii de pian şi vocal, ilustrul astronom era pasionat şi de muzică.

Prieten bun cu Nicolae Bosie-Codreanu, a fost angajat de acesta în Direcţia Căilor Ferate Române pentru a organiza fanfare ale ceferiştilor. Şi aici a excelat ca un bun organizator muzical, fiind pasionat de călătorii şi turnee, a făcut înconjurul lumii, în calitate de acompaniator al celebrei cântăreţe Lidia Lipkovschi. În ultimii ani acest om cu spirit vocalic şi-a scris în tihnă operele sale muzicale, iar – ceea ce-i mai important – a lăsat posterităţii un manuscris de memorii, care ne prezintă viaţa muzicală a Basarabiei în nişte detalii pe care le cunoştea din interiorul acestei lumi. Nu ştiu dacă opera lui muzicală îşi va găsi editorul sau dirijorul care s-o aducă în scenă. Memoriile lui, însă, fiind oglinda unei lumi apuse, vor vedea lumina tiparului, fiindcă sunt o componentă necesară a istoriei noastre.

---

COLESNIC, Iurie. Revista Natura. 2007, aprilie. 10 p.