Vatamanu Ion (1.V.1937, Costiceni, reg. Cernăuţi – 9.VIII.1993, Chişinău), doctor în chimie, poet, publicist. Preşedinte al Comisiei pentru cultură a Parlamentului Republicii Moldova.
Îşi face studiile la Universitatea din Chişinău, Facultatea Chimie. Debutează în 1962 cu volumul Primii fulgi. Căutând intens formula artistică a dialecticii lucrurilor, în culegerile Monologuri (1964) şi Liniştea cuvintelor (1971), îmbină sensibilitatea cu tendinţa de intelectualizare a versului. Atitudinea contemplativă şi un anume sentiment al trecerii timpului dau versului din volumele Ora păsării (1974), De ziua frunzei (1977), Iubire de tine (1981), Măslinul oglindit (1983), Dimineaţa mărului (1986), Nimic nu-i zero (1987), Dialoguri banale… (1988) alură baladescă, autorul asumându-şi destinul de cronicar şi peisagist al timpului în care trăieşte. În volumul Atât de mult al pământului (1990) este un tribun, un purtător de voce al renaşterii basarabenilor sub semnul revenirii la matca firească a tradiţiei, limbii, valorilor clasice.
Se afirmă ca autor de poeme (Basmaua, Privighetoarea cântă plumb), de cărţi pentru copii (Aventurile lui Atomică (1966), Teiul (1980)), ca publicist şi eseist (Viaţa cuvântului (1980)). Traduce din poeţii ruşi, ucraineni şi, de asemenea, din poezia americană.
Str. Ion Vatamanu se află în sectorul Centru, la colţul dintre str. Ip. Soroceanu şi Mălina Mică.