Strada Alexandru Puşkin (fosta Пушкина)
Aleksandr Sergheevici Puşkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.
“Alexa
ndr Puşkin a marcat prin prezenţa sa insolită societatea şi literatura rusă a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin naştere şi revoluţionar prin vocaţie, adulat şi hulit de contemporani, ţinut în mare cinste la Curte sau exilat în cele mai îndepărtate provincii ale Imperiului, Puşkin a reuşit să transforme noianul de experienţe şi trăiri proprii, dar şi solida sa cultură, într-un izvor de inspiraţie pentru opere literare predestinate a rezista timpului şi schimbărilor de mentalitate.”
Strada Alexandru Puşkin. Urbonimicul îl evocă pe marele scriitor rus Aleksandr Puşkin (6.VI. 1799-10.11.1837). Poetul s-a aflat la Chişinău (cu excepţia unor deplasări, de obicei, de scurtă durată, în diferite localităţi ale ţinutului) între 2 LIX. 1820 şi 9 sau 10.VIII.1823, ca exilat politic pentru epigrame cu conţinut antiţarist şi anticlerical şi îndeosebi pentru oda Libertate (1817) şi poeziile Către Ceaadaev (1818) şi Satul (1819). Durata exilului: trei ani fară o lună. în ce priveşte aflarea lui Puşkin la Chişinău sunt mărturie vreo 30 de case şi locuri vizitate de poet, dar majoritatea lor au dispărut pentru totdeauna. în casa negustorului I. Naumov (azi Casa-Muzeu „A.S. Puşkin”) marele poet a avut domiciliul din momentul sosirii la Chişinău până la mijlocul lui noiembrie 1820, când pleacă la Kamenka (Ucraina). La începutul lui martie 1821 se stabileşte în casa generalului I. Inzov (nu mai există), casă ce aparţinea boierului Donici. în urma a două cutremure de pământ din iulie şi noiembrie 1821, casa a fost deteriorată şi este părăsită de locatari. Puşkin se stabileşte în casa secretarului de colegiu N. Alekseev (nu s-a păstrat). Aici poetul a trăit până la exilul său la Odesa (august 1823). De numele poetului mai sunt legate casa grecului Kaţika, la subsolul căreia se adăpostea Loja masonică „Ovidiu-25″ (Puşkin fiind membru al acestei organizaţii secrete); casa guvernatorului civil al Basarabiei K.A. Katakazi, a viceguvernatorului M. Krupenski, a consilierului titular Theodor Krupenski, apartamentul generalului M. Orlov, casa scriitorului C. Stamati (se afla la intersecţia străzilor Pavlov-skaia şi Harlampievskaia, a fost demolată). C. Stamati devine ceva mai târziu primul traducător al operei puşkiniene în limba română {Prizonierul din Caucaz, Chişinău, 1824). Pe A. Puşkin 1-a cunoscut personal la Chişinău şi C. Negruzzi, traducător şi el al scriitorului rus.
Asupra modelării social-politice şi psihologice a lui Puşkin în perioada chişinăuiană, maturizării talentului său artistic, acutizării atenţiei şi interesului pentru problemele arzătoare ale timpului au exercitat o influenţă pozitivă indiscutabilă relaţiile intense cu reprezentanţii de vază ai decembrismului revoluţionar din sudul Rusiei (cu nucleul la Chişinău): generalii M. OrJov şi P. Puşcin, maiorul (decembristul nr. 1.) V. Raevski, căpitanul K. Ohotnikov ş.a., precum şi apartenenţa poetului la organizaţia masonică secretă „Ovidiu-25″. Multe dintre cele aproximativ o sută de opere poetice scrise de Puşkin la Chişinău (Pumnalul, Către V.L. Davâdov, Către Ceaadaev, Lui Ovidiu, Napoleon, Mesaj cenzorului, Grecoaică nobilă, Nu plânge, Prieten drag, De-acum trei zile, Către V.F.Raevski, Către Baratânski din Basarabia, Din scrisoarea către Gnedici, Generalului Puşcin, întemniţatul, Păsărică, Cine, valurilor, v-a oprit?, Cântec despre înţeleptul Oleg, poemele Prizonierul din Caucaz, Fraţii haiduci, Gavriliada ş.a.m.d.) sunt o expresie elocventă a comunicării
active a poetului cu marile personalităţi politice nominalizate. Mutaţiile esenţiale de ordin psihologic, artistic etc. din perioada chişinăuiană de tranziţie de la romantism la realism au fost condiţionate, de asemenea, de pătrunderea în esenţa luptei de eliberare naţională a popoarelor balcanice (Eteria grecească, de exemplu), de cunoaşterea trecutului istoric glorios al populaţiei băştinaşe, a creaţiei orale autohtone. Pe baza subiectelor, motivelor şi temelor locale au fost scrise poemele Fraţii haiduci, Gavriliada, poezia Şalul negru, nuvela Kirjaliul, povestirile istorice Duca şi Dafna şi Dabija (ultimele două nu s-au păstrat). La Chişinău Puşkin notează subiectele unor basme populare pe baza cărora compune mai târziu cunoscutele basme în versuri Despre crăiasa adormită şi cei şapte voinici şi Povestea despre ţarul Saltan. De aflarea sa la Chişinău sunt legate finisarea poemului Prizonierul din Caucaz, lucrul la poemul cu subiect local Ţiganii şi a primelor capitole din celebrul roman în versuri Evgheni Oneghin.
Astăzi, pe această stradă se află Palatul Naţional şi Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”.
Aleksandr Sergheevici Puşkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.
“Alexa
ndr Puşkin a marcat prin prezenţa sa insolită societatea şi literatura rusă a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin naştere şi revoluţionar prin vocaţie, adulat şi hulit de contemporani, ţinut în mare cinste la Curte sau exilat în cele mai îndepărtate provincii ale Imperiului, Puşkin a reuşit să transforme noianul de experienţe şi trăiri proprii, dar şi solida sa cultură, într-un izvor de inspiraţie pentru opere literare predestinate a rezista timpului şi schimbărilor de mentalitate.”Strada Alexandru Puşkin. Urbonimicul îl evocă pe marele scriitor rus Aleksandr Puşkin (6.VI. 1799-10.11.1837). Poetul s-a aflat la Chişinău (cu excepţia unor deplasări, de obicei, de scurtă durată, în diferite localităţi ale ţinutului) între 2 LIX. 1820 şi 9 sau 10.VIII.1823, ca exilat politic pentru epigrame cu conţinut antiţarist şi anticlerical şi îndeosebi pentru oda Libertate (1817) şi poeziile Către Ceaadaev (1818) şi Satul (1819). Durata exilului: trei ani fară o lună. în ce priveşte aflarea lui Puşkin la Chişinău sunt mărturie vreo 30 de case şi locuri vizitate de poet, dar majoritatea lor au dispărut pentru totdeauna. în casa negustorului I. Naumov (azi Casa-Muzeu „A.S. Puşkin”) marele poet a avut domiciliul din momentul sosirii la Chişinău până la mijlocul lui noiembrie 1820, când pleacă la Kamenka (Ucraina). La începutul lui martie 1821 se stabileşte în casa generalului I. Inzov (nu mai există), casă ce aparţinea boierului Donici. în urma a două cutremure de pământ din iulie şi noiembrie 1821, casa a fost deteriorată şi este părăsită de locatari. Puşkin se stabileşte în casa secretarului de colegiu N. Alekseev (nu s-a păstrat). Aici poetul a trăit până la exilul său la Odesa (august 1823). De numele poetului mai sunt legate casa grecului Kaţika, la subsolul căreia se adăpostea Loja masonică „Ovidiu-25″ (Puşkin fiind membru al acestei organizaţii secrete); casa guvernatorului civil al Basarabiei K.A. Katakazi, a viceguvernatorului M. Krupenski, a consilierului titular Theodor Krupenski, apartamentul generalului M. Orlov, casa scriitorului C. Stamati (se afla la intersecţia străzilor Pavlov-skaia şi Harlampievskaia, a fost demolată). C. Stamati devine ceva mai târziu primul traducător al operei puşkiniene în limba română {Prizonierul din Caucaz, Chişinău, 1824). Pe A. Puşkin 1-a cunoscut personal la Chişinău şi C. Negruzzi, traducător şi el al scriitorului rus.
Asupra modelării social-politice şi psihologice a lui Puşkin în perioada chişinăuiană, maturizării talentului său artistic, acutizării atenţiei şi interesului pentru problemele arzătoare ale timpului au exercitat o influenţă pozitivă indiscutabilă relaţiile intense cu reprezentanţii de vază ai decembrismului revoluţionar din sudul Rusiei (cu nucleul la Chişinău): generalii M. OrJov şi P. Puşcin, maiorul (decembristul nr. 1.) V. Raevski, căpitanul K. Ohotnikov ş.a., precum şi apartenenţa poetului la organizaţia masonică secretă „Ovidiu-25″. Multe dintre cele aproximativ o sută de opere poetice scrise de Puşkin la Chişinău (Pumnalul, Către V.L. Davâdov, Către Ceaadaev, Lui Ovidiu, Napoleon, Mesaj cenzorului, Grecoaică nobilă, Nu plânge, Prieten drag, De-acum trei zile, Către V.F.Raevski, Către Baratânski din Basarabia, Din scrisoarea către Gnedici, Generalului Puşcin, întemniţatul, Păsărică, Cine, valurilor, v-a oprit?, Cântec despre înţeleptul Oleg, poemele Prizonierul din Caucaz, Fraţii haiduci, Gavriliada ş.a.m.d.) sunt o expresie elocventă a comunicării
active a poetului cu marile personalităţi politice nominalizate. Mutaţiile esenţiale de ordin psihologic, artistic etc. din perioada chişinăuiană de tranziţie de la romantism la realism au fost condiţionate, de asemenea, de pătrunderea în esenţa luptei de eliberare naţională a popoarelor balcanice (Eteria grecească, de exemplu), de cunoaşterea trecutului istoric glorios al populaţiei băştinaşe, a creaţiei orale autohtone. Pe baza subiectelor, motivelor şi temelor locale au fost scrise poemele Fraţii haiduci, Gavriliada, poezia Şalul negru, nuvela Kirjaliul, povestirile istorice Duca şi Dafna şi Dabija (ultimele două nu s-au păstrat). La Chişinău Puşkin notează subiectele unor basme populare pe baza cărora compune mai târziu cunoscutele basme în versuri Despre crăiasa adormită şi cei şapte voinici şi Povestea despre ţarul Saltan. De aflarea sa la Chişinău sunt legate finisarea poemului Prizonierul din Caucaz, lucrul la poemul cu subiect local Ţiganii şi a primelor capitole din celebrul roman în versuri Evgheni Oneghin.
Astăzi, pe această stradă se află Palatul Naţional şi Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”.
Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.
Chișinău, orașul meu 