Ion Gheorghe Pelivan (n. 1 aprilie 1876, satul Răzeni, judeţul Lăpuşna; d. 25 ianuarie 1954, Sighet) a fost un militant de vază al mişcării de eliberare naţională din Basarabia, om politic, publicist, apărător şi promotor al limbii române, animator al vieţii culturale.
Strada Ion Pelivan (fosta str. Comuna) îl evocă pe Ion Pelivan (LIV 1876, corn. Răzeni, jud. Chişinău – 25.1.1954, închisoarea Sighet), militant de vază al mişcării de eliberare naţională din Basarabia, om politic, publicist, apărător şi promotor al limbii române, animator al vieţii culturale.
Ion Pelivan a fost absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1898) şi al Universităţii din Dorpat, Facultatea de Drept (1903). Student fiind, pentru activitate naţional-culturală, este arestat şi deportat în nordul Rusiei.împreună cu C. Stere, Em. Gavriliţă ş.a. a organizat apariţia ziarului Basarabia (1906-1907), fiind redactorul principal al publicaţiei. Pe parcursul acelor ani, dar şi mai târziu, militează pentru reabilitarea demnităţii şi spiritualităţii româneşti, reuşind să adune în jurul său un cerc de buni patrioţi, luptători pentru drepturile românilor basarabeni.
În 1917 este unul dintre ideologii recunoscuţi ai ideii naţionale româneşti, membru activ al Partidului Naţional Moldovenesc, deputat în Sfatul Ţării. în Guvernul Republicii Populare (Democratice) Moldoveneşti ocupă funcţia de ministru de Externe, participând la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920) şi de la Geneva (1922). Ministru al justiţiei în Guvernul României (1919-1920). Membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, deputat în Parlamentul României (în mai multe legislaturi).
Între 1927 şi 1936 se află în fruntea filialei basarabene a Asociaţiei Culturale Astra. Publică articole în ziarele pariziene Le temps, Le victoire, La Patrie, lăsând o bogată moştenire literară. Este autor a numeroase lucrări literare şi publicistice.
După instaurarea dictaturii comuniste în România, este arestat şi închis în odioasa închisoare din Sighet.
Pe această stradă sunt amplasate case de locuit particulare şi blocuri locative.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.