Str. Marinescu Al
(fosta Солдатская)
Strada Alexandru Marinescu (fosta Soldatskaia). Îl evocă pe Alexandru Marinescu (1913, Odesa-25.XI.1963, Leningrad), unul dintre cei mai talentaţi submarinişti din fosta U.R.S.S. Participant la cel de-al doilea război mondial, erou al U.R.S.S. (post-mortem).
Născut în familia unui fost marinar militar român – Ion Marinescu (stabilit în Ucraina la 1893), căsătorit cu Tatiana Coval, originară din satul Lohviţî, regiunea Poltava. Copilăria şi-apetrecut-o la Odesa. Studiile primare le-a făcut la Şcoala medie nr. 105. în anii 1930-1933 a studiat la Şcoala de Navigaţie (civilă) din Odesa, pe edificiul căreia se află o placă memorială cu inscripţia: „în această clădire în anii 1930-1933 şi-a făcut studiile Marinesco Aleksandr Ivanovici, căpitan de cursă lungă, comandantul submarinului S-13, care a scufundat în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei vase inamice cu un deplasament total de 52884 tone.” Calea de muncă şi-a început-o pe iahtul „Karmagnola”, apoi în 1935 şi-a satisfăcut serviciul pe submarinul „Pikşa” al flotei Mării Baltice. în anii 1937-1938 urmează cursurile superioare de comandanţi ai flotei maritime. în vara lui 1938 a fost eliminat inopinat de la cursuri şi îndepărtat din flotă doar din cauză că în fişa personală fusese indicată originea etnică română a tatălui său. Peste câteva luni a fost restabilit la cursuri şi în gradul militar. în timpul celui de-al doilea război mondial s-a distins în mai multe lupte conducând echipajele submarinelor M-96 şi S-13.
Glorie nepieritoare şi nume nemuritor însă i-a adus ziua de 30 ianuarie 1945, când în apele Mării Baltice submarinul S-13, comandat de Alexandru Marinescu (în grad de căpitan de rangul trei), a scufundat prin torpilare nava-gigant a flotei germane „Wilhelm Gustlow”, cu peste 7 000 de ofiţeri şi soldaţi, printre care mai bine de 3 700 de ofiţeri ai echipajelor de nave submersibile. în timpul aceleiaşi misiuni de luptă, a mai scufundat, la 9 februarie 1945, şi vasul de transport naval „Generalul Steuben” cu 3 600 de ofiţeri şi soldaţi germani la bord. Atacul naval asupra vasului de linie „Wilhelm Gustlow” a fost numit în periodicele timpului atacul secolului, iar Marinescu s-a învrednicit de supranumele Submarinistul nr. 1. în urma scufundării navelor „Wilhelm Gustlow” şi „General Steuben”, cu un personal total egal cu efectivul unei divizii, Alexandru Marinescu a fost declarat de Adolf Hitler duşmanul nr. 1 al Reichului şi duşman personal al fîihrerului. Germania s-a aflat trei zile în doliu. Ca rezultat al misiunii de luptă din 30 ianuarie-9 februarie 1945, Alexandru Marinescu a fost propus pentru conferirea titlului de Erou al U.R.S.S., însă din motive rămase necunoscute titlul nu i s-a conferit, ulterior fiind decorat doar cu Ordinul Drapelul Roşu. După război a fost propus de mai multe ori pentru a i se conferi titlul de Erou al U.R.S.S., toate propunerile fiind însă respinse în timpul vieţii sale. După terminarea războiului, din motive iarăşi necunoscute, a fost destituit din flota maritimă şi degradat – de la maior (căpitan de gradul trei) la locotenent-major în rezervă.
În anii 1946-1948 a lucrat pe diferite nave ale flotei civile. în 1948, funcţionând într-o instituţie civilă din Leningrad, a fost calomniat de directorul acesteia şi condamnat la 3 ani închisoare. întorcându-se de la Kolâma, unde şi-a „ispăşit pedeapsa”, Alexandru Marinescu a lucrat la mai multe uzine şi întreprinderi din Leningrad, inclusiv în calitate de hamal.
În 1960 este reabilitat complet. La 25 noiembrie 1963, într-un spital din Leningrad, se stingea din viaţă fiul unui român şi al unei ucrainence stabiliţi cândva la Odesa, submarinistul nr. 1 al U.R.S.S., cel care, comandând echipajul submarinului S-13, a scufundat un efectiv egal cu personalul activ al unei divizii inamice doar în timpul unei singure misiuni de luptă. Numele lui A. Marinescu este prezent în paginile mai multor manuale de navigaţie.
Pe această stradă sunt amplasate case particulare şi blocuri locative.
(fosta Солдатская)
Strada Alexandru Marinescu (fosta Soldatskaia). Îl evocă pe Alexandru Marinescu (1913, Odesa-25.XI.1963, Leningrad), unul dintre cei mai talentaţi submarinişti din fosta U.R.S.S. Participant la cel de-al doilea război mondial, erou al U.R.S.S. (post-mortem).
Născut în familia unui fost marinar militar român – Ion Marinescu (stabilit în Ucraina la 1893), căsătorit cu Tatiana Coval, originară din satul Lohviţî, regiunea Poltava. Copilăria şi-apetrecut-o la Odesa. Studiile primare le-a făcut la Şcoala medie nr. 105. în anii 1930-1933 a studiat la Şcoala de Navigaţie (civilă) din Odesa, pe edificiul căreia se află o placă memorială cu inscripţia: „în această clădire în anii 1930-1933 şi-a făcut studiile Marinesco Aleksandr Ivanovici, căpitan de cursă lungă, comandantul submarinului S-13, care a scufundat în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei vase inamice cu un deplasament total de 52884 tone.” Calea de muncă şi-a început-o pe iahtul „Karmagnola”, apoi în 1935 şi-a satisfăcut serviciul pe submarinul „Pikşa” al flotei Mării Baltice. în anii 1937-1938 urmează cursurile superioare de comandanţi ai flotei maritime. în vara lui 1938 a fost eliminat inopinat de la cursuri şi îndepărtat din flotă doar din cauză că în fişa personală fusese indicată originea etnică română a tatălui său. Peste câteva luni a fost restabilit la cursuri şi în gradul militar. în timpul celui de-al doilea război mondial s-a distins în mai multe lupte conducând echipajele submarinelor M-96 şi S-13.
Glorie nepieritoare şi nume nemuritor însă i-a adus ziua de 30 ianuarie 1945, când în apele Mării Baltice submarinul S-13, comandat de Alexandru Marinescu (în grad de căpitan de rangul trei), a scufundat prin torpilare nava-gigant a flotei germane „Wilhelm Gustlow”, cu peste 7 000 de ofiţeri şi soldaţi, printre care mai bine de 3 700 de ofiţeri ai echipajelor de nave submersibile. în timpul aceleiaşi misiuni de luptă, a mai scufundat, la 9 februarie 1945, şi vasul de transport naval „Generalul Steuben” cu 3 600 de ofiţeri şi soldaţi germani la bord. Atacul naval asupra vasului de linie „Wilhelm Gustlow” a fost numit în periodicele timpului atacul secolului, iar Marinescu s-a învrednicit de supranumele Submarinistul nr. 1. în urma scufundării navelor „Wilhelm Gustlow” şi „General Steuben”, cu un personal total egal cu efectivul unei divizii, Alexandru Marinescu a fost declarat de Adolf Hitler duşmanul nr. 1 al Reichului şi duşman personal al fîihrerului. Germania s-a aflat trei zile în doliu. Ca rezultat al misiunii de luptă din 30 ianuarie-9 februarie 1945, Alexandru Marinescu a fost propus pentru conferirea titlului de Erou al U.R.S.S., însă din motive rămase necunoscute titlul nu i s-a conferit, ulterior fiind decorat doar cu Ordinul Drapelul Roşu. După război a fost propus de mai multe ori pentru a i se conferi titlul de Erou al U.R.S.S., toate propunerile fiind însă respinse în timpul vieţii sale. După terminarea războiului, din motive iarăşi necunoscute, a fost destituit din flota maritimă şi degradat – de la maior (căpitan de gradul trei) la locotenent-major în rezervă.
În anii 1946-1948 a lucrat pe diferite nave ale flotei civile. în 1948, funcţionând într-o instituţie civilă din Leningrad, a fost calomniat de directorul acesteia şi condamnat la 3 ani închisoare. întorcându-se de la Kolâma, unde şi-a „ispăşit pedeapsa”, Alexandru Marinescu a lucrat la mai multe uzine şi întreprinderi din Leningrad, inclusiv în calitate de hamal.
În 1960 este reabilitat complet. La 25 noiembrie 1963, într-un spital din Leningrad, se stingea din viaţă fiul unui român şi al unei ucrainence stabiliţi cândva la Odesa, submarinistul nr. 1 al U.R.S.S., cel care, comandând echipajul submarinului S-13, a scufundat un efectiv egal cu personalul activ al unei divizii inamice doar în timpul unei singure misiuni de luptă. Numele lui A. Marinescu este prezent în paginile mai multor manuale de navigaţie.
Pe această stradă sunt amplasate case particulare şi blocuri locative.
Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.
Chișinău, orașul meu 
Am citit o foarte frumoasa prezentare a vietii lui Alexandru Marinescu. Felicitari autorului articolului “Str. Marinescu Al.”
LikeLike