Alexandru Lăpuşneanul, a fost domnitor al Moldovei: septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 şi octombrie 1564 – 5 mai 1568.
A fost ridicat la domnie prin puterea poloneză, şi prin urmare, ţara a fost plasată sub suzeranitatea Poloniei, depunând jurământ de fidelitate regelui polonez, şi obligându-se să-i dea în timp de război 700 de călăreţi. Această politică dusă de Lăpuşneanul faţă de polonezi a atras asupra lui ura lui Ferdinand. Din acest motiv, Ferdinand a încercat prin toate metodele să-l răstoarne de pe tron.
După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ştefan Tomşa, care domneşte pentru scurt timp, Lăpuşneanu reuseşte să redobândească tronul Moldovei.
În 1568, Lăpuşneanu a căzut grav bolnav şi a cerut ca atunci când va fi aproape de moarte să fie călugărit. Căzând în agonie, cei din jurul lui s-au grăbit să-l călugărească, dându-i numele de Paisie. Revenindu-şi în simţiri şi auzind că a fost călugărit, a zis către boieri: “că de mă voiu scula pe mulţi am să popesc şi eu” (vorbe atribuite de tradiţie, impuse de Costache Negruzzi). Se crede că boierii, auzindu-i cuvintele, s-au înspăimântat şi, ca să-l împiedice să-şi împlinească promisiunea, l-au otrăvit la 5 mai 1568. E îngropat la ctitoria sa, Mănăstirea Slatina, împreună cu soţia sa, Ruxandra, fata lui Petru Rareş, şi cu două fete ale lui.
Strada Alexandru Lăpuşneanu. Strada a fost atestată documentar încă în prima jumătate a sec. al XlX-lea, pe locul unor terenuri virane de la marginea vechiului târg. Printre cele dintâi clădiri apărute aici se afla şi o închisoare militară de la care i se trage denumirea iniţială – strada Ostrojskaia (a închisorii). Acest urbonimic este folosit până la 1918, din 1944 fiind substituit cu Ostrovskaia. între timp, strada a mai purtat şi alte denumiri: Balş (1919), Al. Lăpuşneanu (1920-1924), Mitropolit Gurie (1924-1939), Al. Cotruţă (1939-1940). La actuala denumire, ca la una tradiţională, se revine1 în 1991. Astăzi pe această stradă se află Curtea Constituţională.
Alexandru Lăpuşneanu, fiu al lui Bogdan al IlI-lea şi nepot al lui Ştefan cel Mare, a fost domn al Moldovei în 1552-1561 şi 1564-1568. S-a manifestat ca un bun câr-muitor şi priceput gospodar al ţării. Pe plan extern a promovat o politică de echilibru: căuta să fie prieten cu polonezii, plătea cu regularitate tribut turcilor, întreţinea bune relaţii cu Muntenia.
În toamna lui 1561, profitând de lipsa lui, boierii îl înlătură de la domnie, aducându-1 în fruntea ţării pe Despot Vodă. în toamna lui 1564 i-a executat pe cei 47 (după unele surse numai 12) boieri trădători. Dar năvălirile pustietoare ale tătarilor, jafurile şi prădăciunile cazacilor, molimele rele, seceta îl fac pradă uneltirilor boierimii mari şi duşmănoase.
Alexandru Lăpuşneanu a susţinut comerţul intern şi extern, a continuat vechea tradiţie domnească de a întemeia locaşuri sfinte, a finisat rezidirea Mănăstirii Bistriţa (1554), ctitorie a lui Alexandru cel Bun, a construit Mănăstirea Slatina (1561), care îi adăposteşte mormântul.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.