Strada Nicolae Iorga
(fosta ул. Жуковского)

Nicolae Iorga (n. 5/6 iunie 1871, Botoşani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, “rolul lui Voltaire”.

Strada Nicolae Iorga (fosta str. Jukovski). Strada poartă numele lui N. Iorga, eminent istoric, scriitor, publicist, om politic şi de stat. Nicolae Iorga şi-a făcut studiile primare şi cele liceale la Botoşani, iar studiile superioare la Universitatea din Iaşi. Doctoratul şi-1 ia la Leipzig. A avut studii de documentare în Italia, Franţa, Germania, Austria ş.a. A fost membru corespondent (din 1898) şi membru titular (din 1911) al Academiei Române, membru a numeroase academii din străinătate. A condus revista Semănătorul (1903-1906), a fondat revistele: Neamul românesc (1906), Floarea darurilor (1907), Neamul românesc pentru popor (1910), Cuget clar (1928), Revista istorică (1915) ş.a.
Opera lui enormă a fost bibliografiată de către Barbu Teodorescu în două volume: Bibliografia politică, socială şi economică a lui N. Iorga. 1890-1934 (Bucureşti, 1937) şi Bibliografia istorică şi literară a luiN. Iorga 1890-1934 (Bucureşti, 1935).
Dar şi astăzi o bună parte din scrierile lui N. Iorga se află în manuscris aşteptând editarea. A vizitat pentru prima dată Basarabia în 1905, poposind la Chişinău în Hotelul „Suisse”. A fost unul dintre istoricii români care a scris permanent despre această provincie românească. „Iorga este personalitatea cea mai universală pe care a dat-o până astăzi poporul român” (Enciclopedia Minerva, Cluj, 1930).
Pe strada N. Iorga astăzi se află Liceul „Prometeu”, Biblioteca „Onisifor Ghibu” şi sediul Partidului Popular Creştin Democrat.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.