Strada George Enescu (fosta Дунаевского)

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani – d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.
Enescu reprezintă o pildă de însuşire şi dezvoltare creatoare a cuceririlor artei muzicale europene, de îmbinare a acestora cu tradiţiile muzicii folclorice a poporului român. Chiar şi în lucrările în care se manifestă influenţe ale muzicii germane sau franceze, ori în acelea al căror conţinut nu presupune neapărat forma naţională, ca de pildă, Suita I “în stil clasic” pentru pian sau opera “Oedip”, se vădeşte legătura cu folclorul nostru, prin utilizarea, uneori descretă, alteori destul de evidentă, a formelor modale, ritmice, intonaţionale, ale acestuia. Enescu a pus temeliile simfonismului nostru, deschizîndu-i largi perspective.
Strada George Enescu (fosta str. Dunaevski). îl evocă pe muzicianul George Enescu (19.VIII.1881, Liveni-Vârnav, corn. Cordărenijud. Suceava-4. V. 1955, Paris); absolvent al Conservatorului din Viena (1889-1893), cu profesorii Sigmund Bachrich şi Josef Hellmesberger (vioară), Robert Fuchs (armonie, compoziţie), Johann Nepomuk Fuchs (contrapunct), Adolf Prosnitz (istoria muzicii) şi Ernst Ludwig (pian), şi al Conservatorului din Paris (1895-1899), cu profesorii Jules Massenet şi Gabriel Faure (compoziţie), Martin Pierre Marsick (vioară), Andre Gedalge (contrapunct), obţinând Grand Prix al Conservatorului şi vioara lutierului francez Auguste-Sebastien-Philippe Bernardel.
Activităţile sale ulterioare au fost extrem de impresionante: în perioada 1897— 1914 a dat lecţii particulare de vioară, pian, teoria muzicii la Paris; profesor suplinitor la Catedra de compoziţie a Conservatorului din Bucureşti (1906-1908); curs de metodologie a viorii la Conservatorul din Iaşi (1917-1919); cursuri particulare de perfecţionare a violoniştilor la Conservatorul din Bucureşti (1921-1922); cursuri de vioară la 1′ Ecole Normale de Musique din Paris (1924-1925,1928-1930); cursuri de perfecţionare violonistică în Polonia şi cursuri de interpretare şi compoziţie la Harvard-University din Boston (S.U.A., 1920-1920); 12 cursuri de interpretare a capodoperelor violoniste clasice şi moderne la Institutul Instrumental din Paris (1936,1947— 1954); cursuri de măiestrie violonistică la The Mannes School of Music din New York (1949-1951); cursuri de interpretare la Universitatea din Illinois, Bryanstone şi Brighton (S.U.A.); cursuri de măiestrie violonistică şi de interpretare la Academia Chigi, Palatul Chigi Saracini din Siena (Italia, 1950-1954).
Mai specificăm că în 1903, la Paris, fondează un trio împreună cu Louis Fournier (violoncel) şi Alfredo Casella (pian) şi cvartetul de coarde George Enescu (1904) împreună cu Fritz Schneider, Henri Casadesus şi Louis Fournier. în 1913 obţine Premiul naţional de compoziţie (Bucureşti).
G. Enescu a compus muzică simfonică, vocal-simfonică, lucrări concertante, muzică instrumentală, vocală şi de operă. A semnat transcripţii, orchestraţii, cadenţe. A scris lucrări literare, publicistică, memorialistică. Turnee artistice internaţionale. La Chişinău a dirijat trei concerte ale Orchestrei simfonice din Iaşi (martie 1918) şi a dat un concert de vioară cu acelaşi colectiv dirijat de Jean Bobescu (27 martie 1918). Tot la Chişinău îşi dă concursul la concertul de binefacere al sopranei basarabene Anastasia Dicescu (12 aprilie 1918).
Tot aici a susţinut recitaluri de vioară cu concursul pianistului Nicolae Caravia (9 octombrie 1918), 8 şi 9 mai 1921,23,24,26 mai 1923,16,17,18 şi 19 martie 1927, 8, 9,10 şi 11 mai 1929,15,16 şi 17 noiembrie 1931,23 mai 1932,29 şi 30 noiembrie 1937, toate în Sala Eparhială din Chişinău.
Pe str. George Enescu sunt amplasate case de locuit particulare.

Nemerenco, Valeriu. Buiucani: File din istoria satului şi a sectorului. – Ch. : Prut Internaţional, 2002. – 200 p.