str. Eminescu Mihai
(fosta Комсомольская)

Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti, d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dãruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în sedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Strada Mihai Eminescu, pe parcursul istoriei, a avut şi alte denumiri: Mihailovskaia, Mihai Viteazu, Komsomolskaia, din 1990 – Mihai Eminescu. Obiective de cultură: Teatrul Naţional Mihai Eminescu, cinematograful Odeon.

Mihai Eminescu (1850, Botoşani – 1889, Bucureşti) – cel mai mare poet al românilor. Studii gimnaziale la Cernăuţi, studii universitare – la Viena şi Berlin (1869-1874). A studiat filozofia, istoria, economia politică. Director al Bibliotecii Universităţii din laşi. Revizor şcolar în judeţele laşi şi Vaslui. Redactor la ziarul Curierul de laşi (1876). 1877-1883 – redactor la ziarul Timpul. După 1883 se îmbolnăveşte, va duce o existenţă între luciditate şi alienaţie.

Opera lui este vastă şi variată sub aspectul genurilor: poezie, proză, teatru, eseuri filozofice, publicistică, culegeri de folclor, traduceri. C. Noica l-a numit pe Eminescu “omul deplin al culturii româneşti”.