Chişinău?!.. O, da! Chişinău, un oraş impresie!
Spun asta din motiv că pentru mine a prins o nuanţă nouă, acum fiind studentă la Colegiul de Construcţii din oraş şi descoperind aici atîtea opurtunităţi de dezvoltare.
Vizitînd oraşul de mai multe ori am atras atenţia nu atît la arhitectura monumentelor şi clădirilor din Chişinău, cît la activităţile care au avut loc şi care implică dinamismul persoanelor cointeresate în desfăşurarea mai multor evenimente, fie cu tematica locală sau universală.
Mi-a plăcut!
Cînd am păşit pragul bibliotecii colegiului pentru prima dată, mi-am şi dat seama după chipurile doamnelor bibliotecare că aici, lumina cărţii e puternică, incît pînă dumnealor cu atîta însufleţire povesteau şi recomandau cărţi. Sincer, imi părea ca trăiesc eu însăşi o poveste! Ochii le trădau acea spiritualitate, pe care, cred, mulţi doresc sa o adiţioneze.
Am ieşit din bibliotecă frapată. Zîmbeam. Zîmbeam pentru că am întîlnit oameni minunaţi. Zîmbeam pentru că inima mea s-a îndrăgostit de cuvintul dumnealor.
Am participat şi la un cenaclu de carte desfăşurat în aceeaşi bibliotecă, unde, zău, imi venea să-i îmbrăţişez şi să-i sărut pe toţi: pîna şi dna bibliotecară care ne-a ţinut un discurs despre evoluţia cărţii în timp avea emoţii; studenţilor le iradiau feţele cînd comentau cărţile lecturate; ne simţeam liberi, cu atît că am citit din creaţiiile proprii, fiind ascultaţi cu mare atenţie de scriitorul Valerian Ciobanu, ce ne-a onorat cu prezenţa dumnealui! A fost interesant sa-i vezi pe toţi adunaţi la o masă rotundă, servind ceai şi discutînd — o atmosferă de neuitat, unde am devenit prieteni de suflet.
Ştiţi, acelaşi sentiment de bucurie l-am avut nu de mult, şi la Sala cu Orgă. Pe scenă au evoluat tinere talente, care au impresionat prin cîntec şi dans. Nu-mi puteam rupe ochii de la scena: fluier, flaut, pian, vioară; atît clasicism, cît şi din folclorul nostru moldovenesc; voci minunate. Treceau fiori prin mine de tot felul , simţeam ca mă dezlipesc de scaun şi sunt gata să-mi iau zborul. Eh, asta nu s-a mai întimplat, dar as fi vrut!…Cu atît mai mult ca o pereche de dansatori au fascinat prin frumosul lor mod de a dărui plasticitate corpului. Dansul mereu ne-a fost sursa de inspiratie!
Prezenator a fost preşedintele unei organizaţii germane ce a desfăşurat acest concert cu genericul ”Ne cunoaştem reciproc” aînd ca scop schimbul cultural. Parcă se scuza de limba română vorbită de el mai cu greşeli, dar s-a prezentat într-un mod clar şi cuprinzător, simţind muzica şi chiar cîntînd la acordeon — fapt neaşteptat de spectatori.
Pentru cei prezenţi în sală a facut cunoscută şi o carte cu acelaşi titlu, unde sînt cuprinse imagini cu tablourile tinerilor pictori din Chişinău. Două domnişoare, două dintre pictoriţe au urcat pe scenă expunîndu-şi punctul de vedere în legătură cu creaţia lor, primind această carte în dar.
Mai mult de o oră am visat… ca mai apoi să contui să visez prin parc. E toamnă şi frunzele cazînd, asemeni unor răvaţe, lasă urme de reflectare, mai cu seamă seara, cînd vezi stelele sclipind deasupra ta ca niste licurici beţi de fericire.
Sunt locuri minunate în Chişinău unde poţi să te recreezi şi să petreci timpul liber cu prietenii, cît şi să te dezvolţi ca personalitate şi temperament avînd ca condiţie prezenţa unei minunate culturi.
Am relatat doar citeva momente din viaţa culturală a Chişinăului care mi-au lăsat amintiri frumoase şi sunt un imbold pentru mine de a-mi realiza tendinţele şi dorinţele.
Mă bucură faptul că cultura Moldovei este valorificată şi în alte părţi ale lumii şi că în capitală se promovează aceasta stare de lucruri.
Şi iată ultimul meu gînd: ”Nu e regretată clipa ce se trăieşte în oraş, la Chişinău!”
Placinta Olga, Colegiul de Construcţie, anul I, gr. EI 09.09