Înainte de Ziua Oraşului, participanţilor la Proiectul “Guide for young journalists” (“Şcoala tânărului jurnalist”) li s-a propus să scrie un eseu pe tema “Chişinău – oraşul meu”, în care ar spune ce le place în oraşul lor şi ce ar vrea să schimbe. Publicăm, în această pagină, două din cele mai interesante lucrări.

“Oraşul-poveste, oraşul-vis…”

Elena MIRONOV, Liceul ‘Petru Movilă”, cl. a Xl-a, or. Chişinău

Dacă mi s-ar propune să caracterizez pe scurt oraşul Chişinău, aş spune că este centrul politic şi cultural al Republicii Moldova, dar, tot aici, neapărat aş menţiona că este un oraş foarte frumos. Imaginea lui de piatră s-a format timp de mulţi ani, datorită eforturilor arhitecţilor români, italieni, ruşi. Clădirile vechi ale oraşului sunt construite în stilurile baroc-co şi cel clasicist. Aş mai spune că oraşul Chişinău îşi merită pe deplin numele de oraş verde. Are atâtea parcuri frumoase! În zilele de odihnă, chişinăuienii vin aici pentru a se relaxa. în ultimii ani însă constatăm cu regret că parcurile oraşului sunt mai puţin îngrijite, poate şi din cauza că nu prea sunt pentru aceasta resurse financiare. Bine, bine, dar oamenii ar putea fi oare mai grijulii faţă de ceea ce au? Cred că unora le lipseşte cultura elementară, dacă îşi permit să lase în urma lor gunoi, după ce stau la iarbă verde. Când oare vor conştientiza oamenii că prin atare comportament fac rău nu numai naturii, ci şi lor? E lucru ştiut – cel mai greu este să schimbi mentalitatea omului. Şi totuşi sunt oameni care doresc să schimbe situaţia, să păstreze ceea ce este bun în oraşul nostru şi să-l facă şi mai frumos! Aveţi curajul şi făceţi-i o declaraţie de dragoste oraşului nostru iubit! Chişinăul merită să fie într-adevăr un oraş european, dar mai întâi de toate noi, oamenii, trebuie să ne cultivăm o mentalitate europeană.

Prima dragoste
Irina MAZUREAN, Liceul “Dimitrie Cantemir”, or. Chişinău

Oraşul natal e ca prima dragoste, care rămâne în suflet pentru toată viaţa. Un copil mic îşi iubeşte oraşul inconştient, pur şi simplu îi place să se plimbe şi să se joace pe străzile lui. El de-abia descoperă lumea şi ea-i pare fermecătoare. Cu anii, chiar dacă vezi că în jur nu-i totul perfect, oricum dragostea pentru oraşul tău rămâne nealterată. Îmi place oraşul meu pentru că este frumos, cu străzi centrale largi şi străduţe vechi pitoreşti. Îmi iubesc oraşul pentru parcurile lui cu alei frumoase, terasele şi sălile de concert în stil european. Mă mândresc cu faptul că la noi vin mulţi muzicieni de renume, că avem o bună şcoală teatrală şi pictori care sunt cunoscuţi peste hotarele ţării. Cred că fiecare oraş trebuie să păstreze spiritul său vechi, istoric. Chişinăul a reuşit acest lucru, păstrând o bună parte din locurile istorice. De aceea cred că turiştii care ne vizitează oraşul îl apreciază la justa lui valoare – ca pe un centru istoric şi cultural. Da, eu îmi iubesc oraşul şi am certitudinea că oriunde mă va duce soarta, Chişinăul va rămâne în inima mea. Monologul ceasului de pe Arcul de Triumf Autorii: Iascova Tatiana, Cozulina Olga. Încă este întuneric. În oraşul acesta e cam greu de adormit. Căci în orice anotimp frumuseţea pitorească îţi captivează privirea. Vara cîntecele şi trilul păsărilor îmi mîngîie auzul. Toamna îmi aşterne sub picioare covoarele de aur. Iarna blîndă mă încălzeşte cu mantia albă şi sclipitoare. Dar acum e primăvara, renaşterea vieţii. Este imposibil să dormi, cînd timpul e atît de frumos. Ora cinci… Din-don… din-don… o… iată şi primul om. El este foarte harnic, se trezeşte dis–de–dimineaţa. Este un rîndaş foarte responsabil. Face curat lîngă mine. Of, m–am dormit nici un minut noaptea aceasta. Mă lasă puterile. Arătătoarele mele în curînd nu mă vor asculta. Ora şase… din-don… Iată şi meşterul Ivan, cel care mă ajută să nu adormn. El îmi dă un impuls spre viaţă, întorcînd mecanismul meu. Datorită lui inima mea bate mereu. Deja 166 de ani eu, ceasul de pe Arcul de Triumf, îi ajută pe oameni, arătîndu–le ora corectă. Eu recunosc că creatorii mei m–au onorat, înălţîndu–mă pe Piaţa Marii Adunări Naţionale şi instalîndu–mă drept un simbol al biruinţei asupra duşmanilor. De aceea eu nu sunt niciodată singur. Oamenilor le place să facă poze cu mine. Şi sunt menţionat foarte des în diferite publicaţii despre Chişinău. O… iată o femeie, ţin minte, ieri ea a fost foarte fericită, cînd s–a fotografiat lîngă mine. Acum ea se grăbeşte la lucru, dar văd că îmi zîmbeşte. Ii doresc succese! Ora şapte… din-don… S–au aprins luminile în clădirea Guvernului vis–a–vis de mine. Cei care au grijă de oraş deja s–au început lucrul. Eu sunt martor la faptul că în fiecare zi lucrătorii Guvernului rezolvă problemele ţări şi oraşului pînă seara tîrziu. Statul mereu are grijă de mine şi de prietenul meu – ceasul de pe clădirea Primăriei. Fiecare oră noi discutăm, salutîndu–ne unul pe altul, în timp cînd oamenii aud cît e ora. Ora treisprezece… din-don… Am şi un alt cunoscut, el este vecinul meu din parte dreaptă. Am auzi, că îl cheamă Ştefan cel Mare şi Sfint. Eu recunosc, că el este mai mult iubit de oameni, fiindcă lîngă el nu numai se fotografiază, dar încă lui îi dăruiesc mereu flori. Şi faptul că la picioarele lui sunt depuse flori, îmi spune că el este foarte respectat pentru contribuţia lui valoroasă la dezvoltarea ţării, fiind domnitor al Moldovei. Ştiu, că a fost demult, şi regret că eu încă nu eram pe acest pămînt, cînd el a devenit erou naţional. II respect foarte mult, căci după înfăţişarea lui nobilă, după privirea lui mîndră şi poza lui prezentabilă se vede că a fost un om măreţ şi de încredere. Ora şaptesprezece… din-don… Vai, …eu cunosc mai bine decît toţi cît de repede trece timpul. Iată oamenii care nu demult plecau la lucru, deja se întorc acasă obosiţi. Şi aşa e aproape în fiecare zi, în afară de zile de sărbători. Credeţi că eu nu sărbătoresc aceste zile? Nu e aşa. În zilele acestea mulţi oameni din toate părţile ale oraşului şi din mai multe localităţi din ţara noastră se adună împrejurul meu, mă bucură cu prezenţa lor. Îmi plac distracţiile lor. De obicei, în serile acestea cerul se luminează cu culorile impresionante ale focurilor de artificii. Ora douăzeci şi unu… din-don… Dar astăzi e linişte. Un flăcău fericit cu flori în mînă o aşteaptă pe iubita lui. Cred că este o pereche foarte frumoasă. Le doresc multă dragoste. Ora douăzeci şi trei… din-don… Vine noaptea misterioasă… Dar cît de pătrunzătoare e liniştea aceasta! Eu sunt foarte fericit şi mulţumit că Chişinău este Patria mea. Iubesc foarte mult oraşul acesta. Eu am fost martorul multor evenimente istorice care s–au petrecut aici. Multe s-au schimbat pe parcursul veacurilor, dar oraşul alb asemeni „Coloanei infinitului”, lucrarea marelui maestru C. Brîncuşi, rămîne a fi simbol al verticalităţii şi al veşniciei neamului.