Biserica cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este menţionată documentar pentru prima dată în anul 1773 în Catagrafia bisericilor din Basarabia, din 1812-1813.

Potrivit parohului actual al bisericii, pr. Valeriu Matceac, biserica de piatră Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost ctitorită în anul 1775 de către Mănăstirea Galata din Iași (stareţ fiind atunci arhimandritul Procopie), lucrările fiind finisate în anul 1765. Cercetătorul P. Constantinescu-Iaşi consideră că biserica este cu mult mai veche, deoarece în biserică s-au păstrat cărţi sfinte, tipărite înainte de 1773, şi un document de arhivă de la mijlocul secolului al XVII-lea, în care este pomenit preotul Anton din Buiucani.

Pentru că numărul enoriaşilor crescuse era nevoie de un locaş sfânt mai spaţios, cu atât mai mult cu cât vechiul edificiu se deteriorase. După ce au adunat materialele de construcţii şi au tocmit meşteri, la 10 ianuarie 1818, cu sprijinul protoiereului Ion Dumitriu, preoţii Vasile Ştefan şi Andrei Dumitriu, slujitori la această biserică, fac o plângere către mitropolie. Enoriaşii se plângeau că biserica lor este mică, învechită şi cer permisiunea de a înălţa un nou locaş sfânt din piatră. La 15 ianuarie mitropolitul permite construcţia. Tot el, la 9 februarie 1818, în baza cererii preotului Ion Dumitriu, acceptă instituirea unei condici de milostenie pe doi ani. Până la 9 septembrie a fost pusă temelia construcţiei, iar în anul viitor a fost ridicată până la nivelul ferestrelor. Pentru că nu mai aveau resurse financiare, la 26 februarie, enoriaşii se adresează cu rugămintea către mitropolit pentru o nouă condică de milostenie.

Condica a fost eliberată pe un termen de un an şi jumate. Cu banii adunaţi, 2.011 lei, construcţia a fost finisată şi acoperită. La 24 mai 1822 se cere permisiunea pentru o nouă condică de milostenie pe doi ani, pentru a finisa catapeteasma şi a procura veşmintele şi odoarele necesare. Adresarea a fost semnată de protoiereul Ion Dumitriu, preoţii Vasile Ştefan şi Ion Cerchez, dascălii Constantin şi Chesarie. Condica a fost aprobată doar pentru un an, pe parcursul căruia au fost acumulaţi aproximativ 955 de lei. După ce lucrările de construcţie au fost finisate, la 6 noiembrie 1825 biserica a primit un nou antimis, iar a doua zi a fost sfinţită. Conform cărţii metricale din 1827 la biserică slujeau preoţii V. Ştefan şi I. Cerchez, dascălii Gheorghe şi Zamfir Dimetriu. Din anul 1919 paroh este numit preotul Petru Budianu. Funcţia de cântăreţ a fost executată, începând cu anul 1922, de Fior Celac.

Planul biserici este în formă cruciformă, altarul având forma unei abside semicirculare şi comunică cu naosul, luminat de două ferestre, printr-o catapeteasmă înaltă din lemn. Clopotniţa, formată din două caturi, având înălţimea de 14,50 metri, este înălţată deasupra naosului. După reconstrucţie i s-au adăugat 5 turle, fapt care, după părerea cercetătorului T. Nesterov, a diminuat din valoarea ei artistică. Pridvorul a fost construit ulterior. P. Constantinescu-Iaşi consideră că edificiul a păstrat elementele generale ale bisericilor moldoveneşti, reprezentând o derivare a planului treflat.

În anul 1958 parohia a fost desfiinţată, iar biserica închisă. Autorităţile sovietice au transformat lăcaşul sfânt în “cămin cultural”. Nefiind îngrijită, construcţia s-a ruinat până în partea superioară a pereţilor. În anul 1992, cu ajutorul Mitropoliei Basarabiei şi cu sprijinul Patriarhiei Române, au început lucrările de reparaţie a sfântului locaş şi în 1994 biserica a fost redeschisă pentru credincioşi.

Redeschiderea a fost posibilă datorită purtării de grijă a preotului-paroh protoiereu Valeriu Matceac.

Bibliografie:

• Nesterov T. Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, in Enciclopedia Chişinău, Chişinău, 1997.
• Constantinescu-Iaşi P. Biserica din Buiucani, în Luminătorul, Chişinău, 1999, nr. 4.
• Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, Chişinău, 1922.
• Curdinovski V. Spisoc drevneişih ţercvei Bessarabscoi gubernii, în Trudî Bessarabskogo Ţercovnogo Istoricesko-Arheologhicescogo Obşcestvo, Chişinău, 1910.

---

Din cartea : Locaşuri sfinte din Basarabia. – Ch. : Alfa şi Omega, 2001. – 288 p. – Din cuprins : Biserici din Chişinău. – P. 108-128.