---

Primul teatru stabil de expresie română din Basarabia, al cărui succesor de drept este actualul Teatru Național de la Chișinău, nava-pilot a culturii dintre Prut și Nistru, a luat ființă la 10 octombrie 1920 din inițiativa unui grup de fruntași ai vieții publice locale în frunte cu Sergiu T. Nița, ministru al Basarabiei în guvernul României, Ștefan Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.

Timp de un deceniu directoratul Teatrului Național din Chișinău a fost asigurat de personalități de aleasă marca – George Topârceanu, Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume precum Emil Botta, Ștefan Braborescu, Sergiu Cujba, Mișu Fotino au însuflețit chipuri și forme la rampă primului teatru românesc profesionist de la Chișinău. Legendă vorbește și de unele spectacole extraordinare, regia cărora a fost semnată de A.I.Maican, dar… printr-un ordin ministerial în anul 1935 „din motive financiare” au fost „suspendate” trei teatre naționale: Craiova, Cernăuți și… Chișinău.

Trupa care activase la Tiraspol și care în majoritate s-a mutat în Basarabia, a fost aici completată cu forțe artistice basarabene. Băleanu; „Revizorul” de N.V.Gogol etc. Un fericit tandem de creație s-a înfiripat între autorul dramatic Dumitru Matcovschi și regizorul Veniamin Apostol; spectacolele „Tată”, „Președintele”, „Pomul vieții” și „Abecedarul» au jucat un rol remarcabil în mișcarea de renaștere națională. În anul 1988 teatrul devine Național „Mihai Eminescu», titlu care onorează, dar și obligă. O nouă perioada a debutat, când trupa teatrului a fost revigorată cu forțe actoricești tinere, foștii absolvenți ale prestigioaselor școli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași, Chișinău.

Timp de câțiva ani colectivul Teatrului Național a produs circa 30 de premiere: „Legături primejdioase” după Ch.de Laclos; „Un veac de singurătate” după G.G.Marquez; „Amadeus” după P.Shaffer; „Steaua fără nume” de M.Sebastian; „Anna Karenina” după L.Tolstoi – toate în regia lui S.Vasilache; „Cumetrele” de M.Tremblay, regia P.Bokor (Canada); „Hamlet» de Shakespeare, regia S.Vasilache; „Apus de Soare» de B.S.Delavrancea, regia N.Toia (București); „Școală nevestelor” de Moliere, regia A.Kiriuscenko (Moscova); „Frații Karamazov» după F.Dostoievski, regia S.Vasilache; „Cine are nevoie de teatru?» de T.Wertenbaker, regia P.Bokor (Canada). Spectacolele Teatrului Național au cucerit simpatia publicului la prestigioase festivaluri: Festivalul “I.L.Caragiale” București, 1993; 1994; Festivalul școlilor europene de teatru, Tîrgul Mureș, 1994; Festivalul de comedie București,1995; Festivalul „A.P.Cehov” Moscova, mai 1998; Festivalul Divadelna Nitra’98, Slovacia; Festivalul „Zolotoi Liv” Lvov (Ucraina), 1998; Festivalul de Comedie din Vaslui 2000, 2005, Gala Teatrelor Naționale (Cluj-Napoca, 2000); Festivalul de Teatru Experimental din Cairo 1996, 2001, 2005 ș.a.

Sursa: tnme.md